De ce ne simțim epuizați chiar și atunci când ne odihnim? Când creierul și corpul nu se mai înțeleg, ce spun specialiștii

Într-o epocă în care alimentele sunt mai disponibile ca niciodată, în care tehnologia a redus efortul fizic zilnic la un minim istoric și în care informația despre sănătate este la îndemâna oricui, paradoxal, oamenii se plâng din ce în ce mai mult de oboseală cronică. Nu vorbim despre acea epuizare firească după un efort susținut sau o noapte nedormită, ci despre o senzație constantă de lipsă de energie, prezentă chiar de la primele ore ale dimineții, în ciuda unui somn aparent suficient.

Conform unui amplu studiu sud-coreean realizat de cercetătorii de la Universitatea Daejeon, care a analizat peste 90 de cercetări cu un total de peste 600.000 de participanți din întreaga lume, aproape 1 din 5 adulți se confruntă frecvent cu stări de oboseală inexplicabilă, în timp ce 12% dintre copii și adolescenți raportează simptome similare. Și mai alarmant este că pentru 1 din 10 persoane, această oboseală persistă de peste șase luni, intrând astfel în categoria epuizării cronice.

O parte dintre medici și cercetători vorbesc chiar despre o adevărată „epidemie de lene” greu de justificat doar prin factorii externi. Însă noile teorii neurologice oferă o explicație mai subtilă și mai tulburătoare: un scurtcircuit între creier și corp. Pe scurt, nu ești leneș – doar că creierul tău primește semnale greșite sau le interpretează prost.

Sistemul energetic al organismului: când creierul trage frâna de mână

Oboseala, susțin specialiștii, nu este doar rezultatul efortului fizic sau lipsei de somn. Este, de fapt, o percepție – și această percepție este controlată de creier, care ia decizii bazându-se pe semnale venite din corp. Când aceste semnale sunt eronate, dezechilibrate sau exagerate, creierul reacționează trăgând semnalul de alarmă și comandând organismului să economisească energie, chiar și atunci când nu este cazul.

Martin Picard, neuroimunolog la Universitatea Columbia, explică faptul că stresul, unul dintre cei mai puternici factori care influențează oboseala, determină creșterea nivelului de cortizol – hormonul de stres. Cortizolul, la rândul său, poate crește consumul de energie celulară cu până la 60%, chiar și în absența unui efort fizic real, pur și simplu pentru că organismul se pregătește să înfrunte un pericol ipotetic.

Un alt „actor” recent descoperit este GDF15, un hormon produs de celulele supuse stresului, care semnalează creierului că este timpul să reducă activitatea și să conserve energie pentru eventuale daune sau traume. Nivelul acestui hormon crește odată cu vârsta, ceea ce ar putea explica de ce, pe măsură ce îmbătrânim, devenim mai sedentari, pierdem masă musculară și simțim mai frecvent senzația de oboseală.

Această teorie se leagă și de rezultatele unor experimente sociale precum cel realizat la Social Body Lab din cadrul Universității Oxford, unde s-a observat că oamenii resimt mai puțină oboseală atunci când fac exerciții fizice în grup. Motivul? Creierul „înțelege” că are sprijin și poate să fie mai puțin econom cu energia, ceea ce înseamnă că uneori ne epuizăm doar pentru că ne simțim singuri.

Ce putem face? Cum restabilim dialogul dintre corp și minte

Dacă oboseala este, într-o bună măsură, rezultatul unei percepții distorsionate la nivel cerebral, soluțiile nu trebuie să vizeze doar „reîncărcarea bateriilor” cu somn sau mâncare, ci și corectarea semnalelor care vin către creier.

Primul pas, potrivit experților, este gestionarea stresului. Practici precum meditația, rugăciunea sau mindfulness-ul contribuie la o stare de calm profund care nu doar că scade nivelul de cortizol, dar optimizează și consumul de energie al organismului. Acest echilibru intern reduce percepția oboselii și permite creierului să își redirecționeze resursele spre alte funcții, cum ar fi refacerea celulară sau chiar menținerea pigmentării părului – un fenomen real observat în cercetările lui Picard.

De asemenea, interacțiunea socială nu trebuie subestimată. Studiile arată că prezența altor persoane ne poate impulsiona psihologic și fiziologic, făcându-ne să ne simțim mai puțin obosiți și mai motivați să fim activi. Așadar, un prânz cu prietenii, o discuție telefonică sinceră sau chiar un antrenament în doi pot avea efecte remarcabile asupra nivelului tău de energie.

Nici alimentația nu este de neglijat. Deși s-ar putea crede că zahărul oferă un impuls de energie, în realitate, acesta contribuie la scăderea performanței mitocondriilor – „uzinele de energie” ale celulelor. Consumul excesiv de carbohidrați simpli poate induce o stare de somnolență și apatie, contrar mitului conform căruia dulciurile „îți dau un boost”.

Poate cel mai contraintuitiv sfat este acela de a face mișcare, chiar și atunci când te simți epuizat. Exercițiile fizice regulate curăță mitocondriile defecte, îmbunătățesc circulația și oxigenarea țesuturilor, contribuie la creșterea masei musculare și stimulează secreția de endorfine, hormonii fericirii. Mai important, acest tip de oboseală „bună” este interpretat corect de creier și contribuie la recalibrarea percepției energetice.

În final, este important să înțelegem că oboseala nu este întotdeauna un dușman, ci adesea un mesaj. Un mesaj al corpului că ceva nu este în echilibru. Fie că e vorba de stres, izolare, alimentație deficitară sau lipsa de activitate fizică, soluția nu este întotdeauna să te odihnești mai mult, ci să îți analizezi stilul de viață și să repari comunicarea dintre corp și creier.

Concluzie: Ești mai puternic decât crezi – dacă îți „resetezi” conexiunea minte-corp

Nu suntem mașini care funcționează doar pe baza de combustibil. Suntem ființe complexe, ale căror stări fizice și emoționale sunt interconectate în moduri subtile. Oboseala care ne apasă fără motiv aparent este un simptom că această conexiune a fost întreruptă. Prin reducerea stresului, întărirea legăturilor sociale, ajustarea dietei și menținerea unui nivel de activitate fizică optim, putem reconfigura felul în care creierul nostru înțelege energia și, implicit, cum o gestionează. Când corpul și mintea lucrează împreună, vitalitatea nu mai este un ideal, ci o realitate zilnică.