27 oct. 2025 | 15:53

De ce este bine să fii naş de botez, conform credinţei

Social
Share
De ce este bine să fii naş de botez, conform credinţei
FOTO: Profimedia Images

În tradiția creștină, a fi naș de botez nu este doar o onoare, ci și o mare responsabilitate spirituală. Se spune că nașul devine „părinte spiritual” al copilului botezat, formând o legătură sfântă care durează întreaga viață. În popor, se crede că, atunci când botezi un copil, Dumnezeu îți iartă o parte dintre păcate, pentru că prin gestul tău contribui la renașterea spirituală a unui suflet.

Ce se spune în popor despre gestul de a boteza

În credința românească, botezul nu este doar un ritual simbolic, ci un act de curățire și binecuvântare. Cel care acceptă să fie naș se face părtaș la această taină, devenind martor al intrării copilului în comunitatea creștină. De aceea, se spune că este mare binecuvântare să botezi un copil și că cei care fac acest lucru primesc har și protecție de la Dumnezeu. Mulți preoți spun că atunci când o persoană devine naș, Dumnezeu îi luminează sufletul și îi deschide drumul către fapte bune.

Pe de altă parte, tradiția populară avertizează că este păcat să refuzi botezul unui copil atunci când ești rugat să-i fii naș, mai ales dacă nu ai un motiv serios. Se spune că refuzul aduce ghinion sau „întunecare a norocului”, pentru că întorci spatele unei chemări divine. În credința străbună, dacă cineva te alege ca naș, înseamnă că Dumnezeu te-a pus în calea acelui copil ca să-l călăuzești. Prin urmare, a accepta să botezi nu e doar un gest de prietenie sau rudenie, ci un act sacru.

Rolul și obligațiile nașilor de botez

Dincolo de simbolismul spiritual, nașii au și un rol concret, clar definit de rânduielile bisericești. La botez, ei devin garanții credinței copilului în fața lui Dumnezeu. Nașii rostesc Crezul în timpul slujbei, renunțând la păcatul strămoșesc în numele pruncului și mărturisind credința creștină ortodoxă. Practic, în acel moment, ei „adoptă” spiritual copilul, angajându-se să-l sprijine moral și religios toată viața.

După slujbă, nașii au datoria să se ocupe de îngrijirea sufletească a finului. Este recomandat ca aceștia să-l îndrume în credință și să fie aproape de el în momentele importante din viață — prima împărtășanie, cununia religioasă sau momentele de cumpănă. Totodată, se obișnuiește ca nașii să ofere daruri simbolice la marile sărbători sau de ziua copilului, nu ca o obligație materială, ci ca semn de grijă și afecțiune.

Pe lângă rolul spiritual, există și câteva îndatoriri practice. Nașii trebuie să cumpere trusoul de botez — lumânarea, prosopul, pânza albă (numită „crâșmă”) și hăinuțele cu care copilul va fi îmbrăcat după slujbă. De asemenea, se consideră că este frumos ca ei să ofere o cruce sau o icoană, semn al legăturii sfinte dintre naș și fin.