De ce ar face Guvernul o greșeală fatală dacă ar mări povara taxelor și impozitelor de pe umerii angajaților? – muncă la negru și la gri, evaziune fiscală, exod de creiere, scăderea puterii de cumpărare, șomaj

În aceste momente se poartă consultări în vederea alcătuirii unui nou Cabinet la Palatul Victoria, iar conform estimărilor președintelui Nicușor Dan, am putea avea conturat un nou guvern cam în două săptămâni. Un nou guvern cu o misiune grea – de a gestiona cel mai mare deficit bugetar din UE, o datorie publică ce riscă să ajungă la 60% din PIB, dar și o țară împovărată deja de fiscalitate, un mediu privat cu spațiu fiscal redus.

Nu știm încă nici cine va ocupa fotoliile de la Palatul Victoria, cu atât mai puțin care vor fi soluțiile pentru a aduce mai mulți bani la buget sau pentru a reduce cheltuielile, ce știm sigur însă, apelând la niște cunoștințe economice de bază, este că dacă se va opta pentru creșterea poverii fiscale în cazul angajaților și a companiilor private, vom avea cu toții de suferit consecințe dureroase în plan financiaro-economic.

Efecte negative directe: mai multă muncă la negru și evaziune fiscală

Creșterea taxelor pe muncă, fie că vorbim de contribuții sociale, impozite pe venit sau taxe parafiscale, riscă să împingă tot mai mulți angajatori și angajați către munca la negru sau la gri. Într-o țară în care deja economia subterană este estimată la peste 20% din PIB, o astfel de decizie ar putea duce la prăbușirea colectării fiscale. În loc să aducă mai mulți bani la buget, statul riscă să piardă și mai mult.

Patronii din sectoarele vulnerabile – HoReCa, construcții, transporturi – vor fi tentați să reducă din costuri prin practici ilegale. Iar angajații vor accepta plata „în mână” sau subdeclararea veniturilor doar pentru a supraviețui într-un context economic nesustenabil.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Scăderea puterii de cumpărare și efectul de domino asupra economiei

Impozitele mai mari înseamnă automat mai puțini bani în buzunarul angajatului și o reducere a consumului. Cum economia noastră este bazată în proporție de peste 70% pe consum, orice frână pusă aici va avea efecte în lanț: vânzări mai mici pentru companii, încasări mai mici la buget, profituri în scădere, investiții amânate sau anulate.

Într-o perioadă în care inflația rămâne ridicată, iar dobânzile sunt încă mari, o astfel de măsură ar tăia și ultima sursă de oxigen din portofelul românilor de rând.

Șomajul – o bombă cu ceas

Povara fiscală în creștere va determina multe firme mici și mijlocii să își reducă activitatea, să disponibilizeze personal sau chiar să intre în insolvență. Fiecare nouă taxă sau contribuție obligatorie înseamnă costuri în plus pentru companii care și așa se luptă cu prețuri la energie, costuri logistice mari și birocrație excesivă.

De asemenea, populația ar putea să-și piardă interesul de a munci sau de a munci în plus la joburi suplimentare, odată ce, trăgând linie, vor rămâne cu mai puțini bani în buzunar decât poate dacă ar apela la servicii de asistență socială și altele asemenea. Deja România are una dintre cele mai mari rate de șomaj în rândul tinerilor, iar aceștia ar putea fi și mai mult descurajați de a fi activi pe piața muncii într-un context fiscal deosebit de nefavorabil.

Rezultatul? Creșterea șomajului, în special în mediul rural și în zonele slab dezvoltate economic, ceea ce va alimenta inegalitățile sociale și va pune și mai multă presiune pe sistemele de protecție socială.

Nu în ultimul rând, am putea asista la un exod de creiere. Demotivați de fiscalitatea agresivă, persoanele care produc plusvaloare în domeniile lor, persoanele cu studii, competențe, experiență, ar putea fi tentate să plece spre alte țări, acolo unde se bucură poate de facilități fiscale și/sau condiții mai bune de lucru și o taxare echilibrată.

Soluțiile ar trebui să se concentreze pe o viziune pe termen lung, nu pe împovărarea celor ce produs și țin astăzi economia în spate

Creșterea taxelor poate părea o soluție ușoară pe termen scurt, dar este o capcană economică pe termen lung. În loc să împovăreze și mai tare munca și inițiativa privată, Guvernul ar trebui să se concentreze pe:

• lărgirea bazei de impozitare prin combaterea muncii la negru;
• digitalizarea ANAF și eliminarea risipei bugetare;
• reforme structurale în aparatul public și în marile companii de stat ineficiente;
• atragerea de fonduri europene și stimularea investițiilor private.

România are nevoie de o strategie fiscală echilibrată, nu de un asalt asupra celor care muncesc și produc valoare. Altfel, riscăm nu doar stagnare economică, ci și pierderea încrederii în statul român. Iar încrederea, odată pierdută, nu se mai recuperează ușor.