De câți absolvenți de doctorat are lumea, de fapt, nevoie. Posturile universitare, din ce în ce mai puține

Creșterea explozivă a numărului de doctoranzi nu este însoțită de o extindere proporțională a oportunităților de angajare în mediul academic.

În ultimele decenii, numărul celor care aleg să urmeze un doctorat a crescut considerabil în întreaga lume. Fenomenul este vizibil mai ales în țări precum China, unde cifra totală a doctoranzilor aproape s-a dublat într-un interval de zece ani, atingând peste 600.000 în 2023.

Această tendință este alimentată de convingerea că obținerea unei diplome de doctor reprezintă o cale sigură către stabilitate profesională și prestigiu social, scrie revista Nature.

Cu toate acestea, realitatea pieței muncii contrazice așteptările multor absolvenți. Numărul posturilor disponibile în universități și institute de cercetare nu a crescut în același ritm cu populația doctorală.

Consecința este o competiție acerbă pentru poziții academice permanente, în timp ce majoritatea ajung să se orienteze către domenii în afara cercetării științifice.

În țări precum SUA, Marea Britanie sau Australia, datele arată că două treimi dintre absolvenții de doctorat lucrează în afara mediului universitar.

În Africa de Sud, aproape unul din cinci doctoranzi a declarat că îi este dificil să găsească un loc de muncă în domeniul în care s-a specializat.

Mulți dintre aceștia sfârșesc în posturi care nu valorifică în mod real competențele obținute în timpul studiilor, având adesea sentimentul că sunt supracalificați pentru activitățile curente.

O carieră satisfăcătoare, dar nu întotdeauna în domeniul dorit

În ciuda acestor dificultăți, majoritatea absolvenților de doctorat se declară mulțumiți de parcursul lor profesional. Un studiu realizat în 2023 în Regatul Unit arată că peste 90% dintre respondenți sunt satisfăcuți de cariera lor, chiar dacă nu activează în domeniul cercetării academice.

Totuși, satisfacția variază în funcție de domeniul de specializare: absolvenții din științele exacte și tehnologiile aplicate reușesc mai frecvent să obțină locuri de muncă în cercetare sau în sectoare apropiate, unde își pot folosi cunoștințele dobândite.

În schimb, doctoranzii din științele sociale, arte și umanioare întâmpină dificultăți mai mari în a-și găsi un rol profesional care să corespundă pregătirii lor avansate.

Aceștia sunt mai predispuși să accepte locuri de muncă în afara ariei lor de expertiză, ceea ce poate duce la o utilizare ineficientă a resurselor umane înalt calificate.

Nevoia unei reconceptualizări a educației doctorale

Datele recente sugerează că este momentul pentru o reanalizare profundă a modelului actual de formare doctorală. Este necesar ca universitățile și autoritățile din domeniul educației să-și ajusteze strategiile, ținând cont de realitățile pieței muncii.

Programele doctorale ar trebui să ofere mai mult sprijin pentru integrarea absolvenților în afara mediului academic și să pună accent pe dezvoltarea competențelor transferabile, utile în diverse domenii profesionale.

În același timp, ar fi esențială o mai bună informare a viitorilor doctoranzi cu privire la perspectivele reale de carieră după finalizarea studiilor, pentru a evita frustrările generate de așteptări nerealiste.