Dacia Mioveni versus Ford Craioiva – industria auto din România în 2025 în cifre exacte
În 2025, industria auto europeană a mers cu frâna trasă pe mai multe piețe, între scăderi de vânzări, presiune pe prețuri și concurență tot mai agresivă din partea producătorilor chinezi. În România, însă, cele două mari uzine care dau tonul producției, Mioveni și Craiova, au rămas surprinzător de stabile ca volum, chiar dacă raportarea pe primele 11 luni indică o ușoară scădere față de anul precedent.
Cifrele publicate pentru noiembrie și pentru intervalul ianuarie-noiembrie 2025 arată un tablou interesant: Dacia rămâne lider la volum, dar Ford Otosan Craiova își consolidează poziția și reușește să crească ușor față de 2024. În același timp, diferența dintre cele două uzine nu mai pare la fel de „de neatins” ca în anii în care Mioveni domina categoric.
Ce arată producția din 2025 până în noiembrie
În luna noiembrie 2025, uzinele auto din România au produs 51.904 autoturisme, practic la același nivel cu noiembrie 2024, când se raportau 51.906 unități. Diferența de doar două mașini este un indicator clar că, măcar la nivel de ritm lunar, capacitatea industrială a rămas constantă, în pofida contextului european complicat.
Pe primele 11 luni ale anului 2025, producția cumulată de la Mioveni și Craiova a ajuns la 505.859 vehicule. Comparativ, în primele 11 luni din 2024 erau 518.744 vehicule, ceea ce înseamnă un minus de 12.885 unități, adică aproximativ 2,48%. Scăderea e suficient de mică încât să sugereze mai degrabă un reglaj de portofoliu, de aprovizionare sau de cerere, nu o frânare structurală a industriei locale.
Mioveni versus Craiova: diferențe, ritm și tendințe
La Mioveni, Dacia a produs în total 275.527 de vehicule în 2025 (ianuarie-noiembrie), dintre care 29.762 au fost asamblate în luna noiembrie. La Craiova, Ford Otosan a fabricat 230.332 de vehicule pe același interval, cu 22.142 de unități realizate în noiembrie. În termeni simpli, Mioveni conduce, dar Craiova rămâne suficient de aproape încât diferența să conteze strategic.
Dacă transformi cifrele în ponderi, Mioveni a livrat aproximativ 54,47% din producția națională pe primele 11 luni, iar Craiova aproximativ 45,53%. Diferența de volum dintre uzine este de 45.195 vehicule în favoarea Dacia. În noiembrie, ecartul a fost de 7.620 unități (29.762 versus 22.142), cu o pondere de circa 57,34% pentru Mioveni și 42,66% pentru Craiova, ceea ce arată un Mioveni mai puternic în luna respectivă, dar nu un decalaj imposibil de recuperat pe termen mediu.
Tendința care merită urmărită este dinamica față de anul anterior. Craiova a crescut ușor față de 2024, când raportase 230.040 vehicule, adică un plus de 292 unități, aproximativ 0,13%. În paralel, Mioveni a produs cu circa 13.000 de vehicule mai puțin decât în 2024, conform datelor citate, ceea ce explică de ce scăderea națională e vizibilă chiar dacă Ford a reușit să avanseze.
De ce contează cifrele în contextul pieței europene
Producția din România nu există în vid, iar cererea europeană influențează direct planificarea uzinelor. Până în octombrie 2025, cota mașinilor electrice în UE a fost de 16,4%, în timp ce hibridele au ajuns la 34,6%, iar mașinile cu motoare termice (benzină și motorină) au coborât la 36,6%. Pentru fabrici, aceste ponderi se traduc în mix de producție, disponibilitate de componente și presiune pe costuri, mai ales când tranziția către electrificare se face cu ritmuri diferite între state și segmente de clienți.
În acest peisaj, faptul că Dacia rămâne relevantă la nivel continental are efect de „plasă de siguranță” pentru Mioveni. Dacia Sandero este menționată ca lider al vânzărilor din Europa, cu peste 200.000 de unități comercializate în primele 10 luni ale anului, urmată de Renault Clio cu peste 187.000 și VW T-Roc cu aproximativ 179.000. Când un model de volum se menține sus, lanțul de producție are o bază mai stabilă, chiar și într-un an în care piața se reașază între termic, hibrid și electric.
În același timp, apropierea Craiovei de Mioveni ca volum, plus creșterea ușoară față de 2024, sugerează o uzină care își optimizează fluxurile și își apără locul în ecuația regională. Pentru industria auto din România în 2025, povestea nu este doar „câte mașini s-au făcut”, ci cum se reîmparte greutatea între cele două centre industriale și cât de repede se pot adapta la o piață europeană tot mai fragmentată.