Cum scapi de amenda de radar legal în România – când se prescrie sancțiunea, cât de repede ar trebui să-ți vină acasă

Ideea că „dacă nu ți-a venit amenda în două luni, ai scăpat” circulă de ani buni și e motivul pentru care mulți șoferi fie așteaptă degeaba, fie ratează termenele care chiar contează. În realitate, prescripția la amenda de radar are două cronometre diferite: unul pentru întocmirea sancțiunii și altul pentru comunicarea ei către tine.

Mai e și un detaliu practic care schimbă tot: când ești oprit pe loc, procesul-verbal se înmânează imediat și nu mai ai discuția clasică despre „când îți vine acasă”. Când nu ești oprit, intri în scenariul cu poșta, aviz de primire și, uneori, comunicare prin afișare, dacă nu ești găsit sau nu ridici recomandata.

Când se prescrie amenda de radar și ce înseamnă, de fapt, „ai scăpat”

Prima limită importantă este termenul în care autoritatea poate aplica sancțiunea, adică momentul în care se întocmește procesul-verbal. Pentru contravenții, regula generală este că aplicarea amenzii se prescrie după 6 luni de la data săvârșirii faptei. Pe românește, dacă ai fost înregistrat de radar pe 5 iunie 2025, procesul-verbal ar trebui întocmit cel târziu pe 4 decembrie 2025, ca să fie în termen.

A doua limită este termenul de comunicare. Chiar dacă procesul-verbal a fost întocmit în cele 6 luni, executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal nu ți-a fost comunicat în cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii (adică de la data întocmirii procesului-verbal). Aici apare confuzia care alimentează mitul: nu sunt „două luni de la abatere”, ci două luni de la data de pe procesul-verbal.

Horoscop miercuri, 17 decembrie: ziua deciziilor importante și a clarificărilor necesare

Zodiile pentru care totul se schimbă începând cu 16 decembrie 2025. Au parte de tot ce au visat până acum

În practică, prescripția nu funcționează ca un buton magic care anulează automat amenda doar pentru că tu ai calculat ceva în minte. De multe ori, trebuie s-o invoci când contești sau să ajungi într-o situație în care instanța o constată. Asta înseamnă că, dacă ai dubii legate de termene, strânge dovezile și tratează cazul ca pe o verificare procedurală, nu ca pe o speranță.

Cât de repede ar trebui să-ți vină acasă și ce dovezi merită să păstrezi

În scenariul „radar, fără oprire”, plicul nu e un simplu detaliu logistic, e o probă. Păstrează plicul, pentru că are ștampile și date care pot arăta când a fost expediat și, uneori, când a intrat în circuitul poștal. Mai important decât data de expediere este însă data comunicării, care poate fi dovedită prin avizul de primire sau prin mențiunile de la poștă privind încercările de livrare.

Dacă nu ești acasă, e posibil să primești o înștiințare și să ridici recomandata din oficiul poștal. Dacă nu o ridici, nu înseamnă automat că „nu ți-a fost comunicată”. În anumite situații, comunicarea poate fi făcută și prin afișare la domiciliu sau sediu, iar asta poate produce efecte juridice chiar dacă tu nu ai semnat personal de primire. Din motivul ăsta, nu te baza pe strategia „nu ridic nimic”. Te poate costa, mai ales dacă pierzi fereastra de contestare.

Mai există un punct critic: termenul de 15 zile pentru plângerea contravențională curge de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal. Dacă tu îl ridici târziu sau ignori înștiințările, riști să te trezești că termenul a trecut, iar discuția despre prescripție devine mult mai greu de purtat.

Ce faci concret ca să folosești legal termenele în favoarea ta

Înainte să vorbești despre „scăpat”, fă o cronologie simplă, cu trei date: data faptei (din procesul-verbal), data întocmirii procesului-verbal (data aplicării sancțiunii) și data comunicării (aviz, mențiune poștă, afișare). Dacă procesul-verbal e întocmit după 6 luni de la faptă, ai un argument puternic. Dacă e întocmit în termen, dar comunicarea depășește două luni de la data de pe procesul-verbal, ai un alt argument.

Apoi, dacă vrei să contești, mișcă-te repede. În plângere, trebuie să ceri explicit să se constate prescripția sau neregularitatea de comunicare și să atașezi ce ai: copie proces-verbal, plic, dovezi poștale, eventual confirmarea datei de ridicare. Dacă nu ai plicul, încearcă să obții dovada comunicării prin documentele poștale sau prin ce există la dosarul autorității. În multe cazuri, totul se reduce la cine poate arăta, cu acte, că termenul a fost respectat sau nu.

Dacă situația e complicată (comunicare prin afișare, multiple încercări de livrare, date neclare), nu te încurca în interpretări. Folosește un avocat sau măcar o consultare punctuală, fiindcă o plângere scrisă prost poate rata exact argumentul bun pe care îl aveai. Ține minte și diferența esențială: scopul nu e să „fentezi”, ci să verifici dacă statul a respectat procedura, pentru că asta e una dintre puținele căi perfect legale prin care sancțiunea poate fi anulată.