Cum ne ”luptăm” cu China și America la scandiu, beriliu, galiu și altele. Uniunea Europeană în competiția globală pentru exploatarea metalelor rare

Uniunea Europeană se află învluită într-o cursă tot mai intensă pentru asigurarea accesului la metale rare și materii prime critice. Scandiu, galiu, beriliu, ceriu sau ytriu nu mai sunt doar termeni din tabelele chimice, ci componente esențiale pentru tehnologiile verzi, industria apărării și tranziția energetică. Problema: majoritatea acestor resurse se găsesc încă în afara granițelor UE.

De ce sunt metalele rare esențiale pentru Europa

Pentru Uniunea Europeană, metalele rare și materiile prime critice sunt coloana vertebrală a tranziției verzi și digitale. De la baterii pentru mașini electrice și panouri solare, până la echipamente militare sofisticate, aceste resurse sunt indispensabile. UE estimează că cererea de metale rare va crește de cinci ori până în 2030 și de șapte ori până în 2050.

Prin „Actul european privind materiile prime critice” adoptat în 2024, Bruxelles-ul și-a propus să reducă dependența de China și alte state prin obiective clare: 10% extracție internă, 40% procesare și 25% reciclare până în 2030. De asemenea, nu mai mult de 65% din nevoile anuale ale UE pentru un material să provină dintr-o singură țară terță.

Sursele interne: promisiuni și piedici

Chiar dacă Europa are resurse, ele sunt fie insuficient explorate, fie blocate de opoziția comunităților locale. Portugalia este singurul producător semnificativ de litiu din UE, iar Spania este a doua forță europeană la cupru și mangan. În teorie, continentul are un potențial geologic semnificativ, dar extracția este limitată de proteste privind impactul asupra mediului și consumul ridicat de apă.

Planta care înlocuieşte gazonul din curte. Are rădăcini puternice, este rezistent la secetă și la trafic

Ce să presari peste căpşuni în aprilie pentru a tripla recolta. Toţi vecinii îţi vor cere reţeta

Comisia Europeană a identificat 47 de proiecte strategice în domeniul mineritului, procesării și reciclării, pe care dorește să le finanțeze sau sprijine. Dar lipsa infrastructurii, birocrația și opoziția locală continuă să fie obstacole majore.

Parteneriate globale: de la Ruanda la Groenlanda

În afara granițelor UE, Bruxelles-ul mizează pe acorduri internaționale. Un memorandum de înȞlegere a fost semnat cu Ruanda în 2024, deși contextul geopolitic tensionat din regiune a dus la cereri pentru suspendarea acestuia. Republica Democratică Congo, care furnizează 63% din cobaltul mondial, este o altă sursă importantă, dar instabilitatea rămâne un risc major.

Groenlanda și Ucraina sunt considerate soluții viabile pe termen lung. Groenlanda deține rezerve impresionante de litiu și metale rare, iar Ucraina are potențial considerabil la grafit, mangan și titan. Totuși, proiectele din Groenlanda sunt încă la nivel incipient, iar resursele Ucrainei sunt, într-o mare parte, localizate în teritorii controlate de Rusia.

Competiția geopolitică se învârte în jurul resurselor

Statele Unite și China conduc cursa globală a metalelor rare. China controlează 100% din importurile UE pentru elemente precum europiu sau ytriu. SUA, între timp, fac presiuni asupra Ucrainei pentru a semna acorduri de exploatare a resurselor drept compensație pentru sprijinul oferit în război.

Pentru UE, lupta nu este doar una economică, ci și strategică. Asigurarea unei aprovizionări stabile cu materii prime este esențială pentru suveranitatea industrială și pentru ambițiile de tranziție verde. În acest context, Europa nu poate să rămână ultimul jucător pe tabla globală a metalelor rare, conform Digi24.ro.