Cum este corect: „învie” sau „înviază”? Mulți români nu-și dau seama că folosesc forma greșită

În vorbirea de zi cu zi, apar adesea ezitări: este corect să spunem „el învie” sau „el înviază”? Mulți români se întreabă care dintre forme este cea aprobată de normele limbii române actuale. Chiar dacă nu folosim des acest cuvânt, ci doar în contexte rare, conjugarea sa corectă ridică numeroase dileme.

Ce înseamnă „a învia” și cum se folosește corect

Potrivit DOOM3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române), ambele forme – învie și înviază – sunt corecte și acceptate. Ele provin de la același verb, a învia, și se pot folosi în funcție de preferință sau contextul stilistic. Cu alte cuvinte, nu greșește nimeni dacă alege oricare dintre ele.

Verbul a învia are mai multe sensuri, atât proprii, cât și figurate:

• A reveni la viață după moarte sau a readuce pe cineva la viață.
• În sens figurat, a reapărea în amintire, a se trezi o imagine sau o trăire din trecut.
• Despre natură sau vegetație: a renaște după iarnă, a prinde din nou viață, a înverzi.
• În limbaj metaforic: a se revigora, a prinde putere, a se anima.

Astfel, putem spune că „natura învie primăvara” sau că „un sentiment vechi înviază în inimă”. În context religios, verbul are o încărcătură profundă, fiind folosit în expresii precum „Hristos a înviat!”, salut tradițional între creștini în perioada de după Paște.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Structura și formarea verbului

Verbul a învia provine din latinescul in + vivere („a trăi din nou”) și are o structură tipică verbelor regulate: o rădăcină („înv-”), urmată de terminațiile specifice modului și timpului. La prezent, forma de bază este „eu învii”, „tu învii”, „el/ea învie” – dar, conform normelor moderne, se admite și conjugarea paralelă „eu înviez”, „tu înviezi”, „el/ea înviază”.

Această dublă posibilitate se datorează evoluției limbii și tendinței de simplificare fonetică. Formele mai scurte, precum „învie”, tind să fie preferate în vorbirea curentă, pe principiul economiei de efort. Totuși, în limbajul bisericesc sau în scrierile literare, „înviază” este la fel de corectă și adesea mai solemnă.

Exemple de utilizare

• Primăvara, totul învie în jur.
• Speranța înviază chiar și după cele mai grele momente.
• El a înviat din morți, biruind moartea (sens religios).

Ambele forme se pot intercala fără greșeală, în funcție de registrul de limbă dorit.

De ce apar confuzii

Mulți vorbitori cred că doar una dintre variante este corectă, probabil din cauză că vechile îndreptare ortografice recomandau o singură formă dominantă. În edițiile mai vechi ale DOOM, „învie” era mai frecvent întâlnită, în timp ce „înviază” apărea marginal. Versiunile actualizate, însă, recunosc dubletul verbal, tocmai pentru că ambele forme au circulație în limba vorbită și în texte.

Așadar, dacă te întrebi cum e corect — „învie” sau „înviază” — răspunsul este simplu: ambele variante sunt acceptate. Diferența ține mai degrabă de preferință, context și ton. „Învie” este mai scurtă și mai modernă, „înviază” – mai solemnă, cu rezonanță religioasă. Important este să păstrăm sensul verbului, acela de renaștere, de reînviere a vieții și a speranței.