Cum a „reînviat” Disney animațiile clasice, iubite odinioară de toată lumea. De la Regele Leu, la Alice în Țara Minunilor
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/03/remake-uri-animatii-disney.jpg)
În ultimii ani, Disney și-a transformat filmele clasice animate în remake-uri live-action, iar această mișcare a stârnit atât apreciere, cât și critici.
De la „Alice în Țara Minunilor”, a lui Tim Burton, care a inaugurat această eră, până la „Regele Leu”, din 2019, adaptările au fost insistente în a aduce o nouă viață poveștilor îndrăgite de întreaga lume.
Rețeta Disney pare să nu funcționeze în cazul tuturor
Totul a început cu succesul răsunător al „Alice în Țara Minunilor” și „Maleficent”, care au făcut ca Disney să își reconsidere strategiile și să investească masiv în remake-uri, scrie Polygon.
Filmele au reușit să atragă o audiență destul de „colorată”, obținând încasări uriașe, dar cu o reacție mixtă din partea criticilor, care le-au considerat, în multe cazuri, mai mult o oportunitate de a profita de succesul anilor trecuți decât o inovație reală în cinematografie.
Cu toate acestea, succesul comercial a continuat să definească direcția Disney, iar filmele ca „Aladdin” și „Mulan” au confirmat că publicul este încă dornic să vadă aceste povești îndrăgite într-o formă modernizată.
Totuși, multe dintre aceste adaptări au fost percepute ca simple copii ale materialului original, fără „plusvaloare”.
A curs cu provocări, dar n-au lipsit nici controversele
Unul dintre cele mai discutate exemple rămâne „Regele Leu”, din 2019, care a folosit o tehnologie revoluționară de animație pe computer pentru a crea o versiune extrem de realistă a animalelor.
Deși filmul a fost promovat ca fiind un remake live-action, acesta nu a fost, de fapt, decât un film animat în care aproape toate cadrele au fost realizate digital, iar puține secvențe sunt filmate în mod real, ceea ce a deschis un nou val de discuții despre cum putem defini un remake live-action în era tehnologică.
Pe de altă parte, filmele care au avut o abordare mai umană, cum ar fi „Cenușăreasa” sau „Aladdin”, au reușit să aducă un suflu nou poveștilor clasice, păstrându-le în esență intacte, dar adăugând elemente de actualitate. Ele au beneficiat de diversitate și incluziune, reușind să capteze atenția nu doar a publicului tânăr, dar și a celor care au crescut cu animațiile clasice.
De altfel, în ciuda succesului economic, succesul artistic al remake-urilor Disney este departe de a fi unanim acceptat. Se pare că Disney se află într-o cursă continuă pentru a face filmele „mai mari, mai spectaculoase”, fără a adânci cu adevărat complexitatea narativă a acestora.