Cum a „reînviat” Disney animațiile clasice, iubite odinioară de toată lumea. De la Regele Leu, la Alice în Țara Minunilor

În ultimii ani, Disney și-a transformat filmele clasice animate în remake-uri live-action, iar această mișcare a stârnit atât apreciere, cât și critici.

De la „Alice în Țara Minunilor”, a lui Tim Burton, care a inaugurat această eră, până la „Regele Leu”, din 2019, adaptările au fost insistente în a aduce o nouă viață poveștilor îndrăgite de întreaga lume.

Rețeta Disney pare să nu funcționeze în cazul tuturor

Totul a început cu succesul răsunător al „Alice în Țara Minunilor” și „Maleficent”, care au făcut ca Disney să își reconsidere strategiile și să investească masiv în remake-uri, scrie Polygon.

Filmele au reușit să atragă o audiență destul de „colorată”, obținând încasări uriașe, dar cu o reacție mixtă din partea criticilor, care le-au considerat, în multe cazuri, mai mult o oportunitate de a profita de succesul anilor trecuți decât o inovație reală în cinematografie.

5 rețete de chiftele de post crocante la exterior și fragede la interior. Ies delicioase, nu simți lipsa cărnii

Produsul de 50 de bani care îţi transformă grădina. Plantele şi iarba vor creşte într-un ritm ameţitor

Cu toate acestea, succesul comercial a continuat să definească direcția Disney, iar filmele ca „Aladdin” și „Mulan” au confirmat că publicul este încă dornic să vadă aceste povești îndrăgite într-o formă modernizată.

Totuși, multe dintre aceste adaptări au fost percepute ca simple copii ale materialului original, fără „plusvaloare”.

A curs cu provocări, dar n-au lipsit nici controversele

Unul dintre cele mai discutate exemple rămâne „Regele Leu”, din 2019, care a folosit o tehnologie revoluționară de animație pe computer pentru a crea o versiune extrem de realistă a animalelor.

Deși filmul a fost promovat ca fiind un remake live-action, acesta nu a fost, de fapt, decât un film animat în care aproape toate cadrele au fost realizate digital, iar puține secvențe sunt filmate în mod real, ceea ce a deschis un nou val de discuții despre cum putem defini un remake live-action în era tehnologică.

Pe de altă parte, filmele care au avut o abordare mai umană, cum ar fi „Cenușăreasa” sau „Aladdin”, au reușit să aducă un suflu nou poveștilor clasice, păstrându-le în esență intacte, dar adăugând elemente de actualitate. Ele au beneficiat de diversitate și incluziune, reușind să capteze atenția nu doar a publicului tânăr, dar și a celor care au crescut cu animațiile clasice.

De altfel, în ciuda succesului economic, succesul artistic al remake-urilor Disney este departe de a fi unanim acceptat. Se pare că Disney se află într-o cursă continuă pentru a face filmele „mai mari, mai spectaculoase”, fără a adânci cu adevărat complexitatea narativă a acestora.