Cum a influențat meteoritul „bulgăre de noroi”, căzut pe Pământ, ceea ce știm despre spațiu

Căderea meteoritului Aguas Zarcas, fapt care s-a întâmplat în aprilie 2019, în Costa Rica, a atras atenția comunității științifice internaționale prin caracteristicile sale neobișnuite.

Evenimentul a fost observat în detaliu, iar recuperarea fragmentelor a fost considerată una dintre cele mai importante din ultimii 150 de ani în America Centrală.

Mai bine de 27 de kilograme de meterial meteoric, recuperate

Peste 27 de kilograme de material meteoritic au fost recuperate din zona rurală din jurul localității Aguas Zarcas, unele bucăți având o crustă de fuziune irizată și forme rotunjite, scrie Live Science.

Obiectul care a intrat în atmosferă avea un diametru de aproximativ 60 de centimetri și a pătruns cu o viteză de 14,6 kilometri pe secundă, la un unghi abrupt de 81 de grade.

Ce se duce obligatoriu la cimitir de Izvorul Tămăduirii pentru sufletul celor adormiți. Lista completă

Horoscopul zilei de vineri, 25 aprilie 2025. Zodia care trebuie să evite conflictele, nu aduc nimic bun

Această traiectorie aproape verticală a făcut ca meteoritul să treacă printr-o porțiune relativ redusă a atmosferei, pierzând mai puțină masă prin ablație decât ar fi fost cazul la o intrare oblică.

Fragmentarea finală s-a produs la circa 25 de kilometri altitudine, fiind însoțită de un flash luminos detectat de sateliții GOES 16 și 17, echipați cu senzori pentru observarea fulgerelor.

Meteoritul căzut în Costa Rica, esențial pentru astronomi și noile descoperiri

Meteoritul face parte dintr-o clasă rară de meteoriți denumiți informal „bulgări de noroi”, datorită conținutului ridicat de minerale hidratate pe care îl are.

Aceste materiale bogate în apă sunt considerate, în general, mai fragile, dar fragmentele Aguas Zarcas au demonstrat o rezistență surprinzătoare.

Potrivit astronomului Peter Jenniskens, specializat pe meteoritți, de la SETI Institute și NASA Ames Research Center, compoziția lui nu l-a făcut instabil, contrar așteptărilor inițiale.

Analiza compoziției izotopice a arătat că meteoritul s-a desprins de pe corpul părinte în urmă cu aproximativ două milioane de ani, o perioadă relativ scurtă în contextul istoriei sistemului solar, care are 4,6 miliarde de ani, potrivit estimărilor.

Lipsa fracturilor tipice sugerează că meteoritul a călătorit prin spațiu fără să sufere coliziuni semnificative după separarea de asteroidul-mamă.

Evenimentul a fost comparat cu faimoasa cădere a meteoritului Murchison din Australia, din 1969, și este considerat un punct de referință pentru studiul meteoriților primitivi.

Gerardo Soto, de la Universitatea din Costa Rica, a declarat că „recuperarea Aguas Zarcas a fost o mică descoperire pentru omenire, dar un salt uriaș pentru meteoritică”.