Cum a devenit SUA o superputere științifică și cum riscă să-și piardă coroana, legătura cu Trump

Succesul științific al Statelor Unite nu a fost rezultatul unui noroc sau al unei întâmplări favorabile. Din contră, a fost construit cu grijă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Vannevar Bush, consilierul științific al președintelui Roosevelt, a reimaginat modul în care cercetarea ar trebui să servească națiunea.

În loc să concentreze inovația în laboratoare guvernamentale, Bush a pledat pentru colaborarea dintre universități, guvern și industrie.

Modelul american: Alianța care a revoluționat inovația

Universitățile americane au devenit atunci centre vitale de cercetare, iar cercetătorii au primit fonduri federale pentru a dezvolta tehnologii militare avansate. Spre deosebire de modelul britanic, centralizat și controlat strict de guvern, SUA a creat o rețea descentralizată, flexibilă și competitivă, care a generat descoperiri majore — de la radar și antibiotice până la bomba nucleară.

Această abordare a continuat după război. În 1950 s-a înființat National Science Foundation (NSF), urmată de alte agenții de cercetare precum DARPA sau NASA. Parteneriatul guvern–universități–industrie a devenit motorul economiei americane și baza pentru apariția Silicon Valley, a industriei biotech și a altor sectoare de vârf.

Ce se duce obligatoriu la cimitir de Izvorul Tămăduirii pentru sufletul celor adormiți. Lista completă

Horoscopul zilei de vineri, 25 aprilie 2025. Zodia care trebuie să evite conflictele, nu aduc nimic bun

Ecosistemul care generează inovație și economie

Astăzi, ecosistemul științific american este unic prin amploarea și eficiența sa. Guvernul federal alocă peste 200 de miliarde de dolari anual pentru cercetare și dezvoltare (R&D), dintre care aproape 60 de miliarde ajung direct în universități. Aceste fonduri sunt completate de donații private, colaborări industriale, finanțări de la ONG-uri și fonduri locale, aducând totalul investițiilor în cercetarea universitară la peste 100 de miliarde de dolari anual.

Ce rezultă din acest sistem? În 2023, universitățile americane au generat 3.000 de brevete, 1.100 de start-up-uri și mii de licențe tehnologice. Legea Bayh–Dole din 1980 a permis universităților să păstreze drepturile de proprietate intelectuală asupra invențiilor realizate cu fonduri federale, încurajând astfel comercializarea rezultatelor științifice.

Un alt element-cheie este sistemul de costuri indirecte — fonduri menite să acopere infrastructura necesară cercetării: laboratoare, siguranță, administrare, stocare de date etc. Fără aceste finanțări, universitățile nu ar putea susține cercetarea de vârf.

Acest cerc virtuos — guvernul finanțează cercetarea, universitățile creează inovații, start-up-urile le comercializează, iar economia crește — este inima modelului american. Spre deosebire de sistemele birocratizate din alte țări, modelul american valorizează competiția, libertatea academică și aplicabilitatea rezultatelor.

Pericolele actuale: Declinul începe cu o simplă decizie politică

Începând cu 20 ianuarie 2025, administrația Trump a declanșat o serie de tăieri bugetare drastice în domeniul științei, reducând semnificativ fondurile pentru universități și agențiile de cercetare. Rata de rambursare a costurilor indirecte a fost redusă de la 50% la 15%, iar personalul din agențiile federale a fost diminuat considerabil. Aceste măsuri pun în pericol nu doar proiecte individuale, ci întregul ecosistem științific american.

Mai grav este faptul că aceste tăieri nu țintesc doar programe ideologice, precum cele legate de schimbările climatice sau incluziune socială, ci subminează fundația pe care s-a construit inovația americană. Cu alte cuvinte, SUA riscă să-și piardă avantajul competitiv câștigat în opt decenii, printr-o mișcare politică de scurtă vedere.

Cercetătorii trebuie să înțeleagă că nu își pot permite să fie pasivi. Este esențial să comunice diferența între eliminarea unor programe ideologice și destrămarea întregului sistem de cercetare. Dacă SUA nu își protejează acest ecosistem, alte națiuni — inclusiv China, care investește masiv în știință — ar putea prelua conducerea.

Modelul american de cercetare nu este perfect, dar a dovedit că poate transforma investiția în știință în progres economic, siguranță națională și bunăstare. Pentru alte țări care își doresc să devină competitive în domeniul științei, lecția este clară: sprijiniți cercetarea universitară, construiți parteneriate între guvern și industrie, și nu subestimați puterea unei idei susținute de o infrastructură solidă.

SUA a devenit o superputere științifică prin viziune, colaborare și încredere în cercetare. Dar aceste câștiguri pot fi pierdute la fel de repede cum au fost câștigate, dacă nu sunt apărate cu aceeași pasiune cu care au fost construite.