Criza locuințelor din România: între scăderea populației și ritmul lent al construcțiilor noi

România traversează o perioadă critică în domeniul locuirii, marcată de un declin demografic accelerat și de stagnarea sectorului construcțiilor. Datele recente ale Institutului Național de Statistică arată că, în 2024, au fost finalizate puțin peste 60.000 de locuințe, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani. În același timp, țara pierde aproximativ un milion de locuitori la fiecare deceniu, ceea ce complică și mai mult ecuația cererii și ofertei.

Paradoxul pieței românești este evident: deși există aproape 10 milioane de unități locative și aproximativ 8 milioane de familii, peste 1,5 milioane de locuințe – adică 16,4% din total – rămân neocupate. Această distribuție ineficientă creează un deficit real de locuințe accesibile, mai ales pentru tineri.

În prima jumătate a anului 2024 au fost finalizate doar 26.000 de locuințe, cu 6.000 mai puține decât în aceeași perioadă din 2023. Comparativ cu alte state europene, România se situează în zona roșie: doar 0,7% din stocul locativ reprezintă construcții noi, mult sub nivelul Poloniei (1,5%). Procedurile birocratice complicate, lipsa terenurilor disponibile și costurile tot mai mari de construcție accentuează această stagnare.

Demografia amplifică presiunea asupra pieței

România se confruntă cu unul dintre cele mai accentuate declinuri demografice din Europa. Datele arată o pierdere de aproximativ un milion de locuitori la fiecare zece ani, iar intrarea masivă la pensie a generației „decrețeilor” va reduce suplimentar populația activă. Această scădere are efecte directe asupra pieței imobiliare: pe de o parte, cererea poate părea că se temperează, dar, pe de altă parte, migrația internă către orașele mari și dorința tinerilor de a-și cumpăra locuințe mențin presiunea pe segmentele urbane.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

În plus, România se află la coada clasamentului european privind densitatea locativă și suprafața medie de locuit per persoană. Multe gospodării sunt supraaglomerate, iar lipsa unor locuințe moderne și bine compartimentate afectează calitatea vieții. În contrast, țările nordice, unde tinerii părăsesc casa părintească mult mai devreme, reușesc să mențină un echilibru mai bun între cerere și ofertă.

Foto: Eurostat

Efecte economice și posibile soluții

Deficitul de locuințe accesibile nu este doar o problemă socială, ci și un obstacol economic. Studiile arată că mobilitatea forței de muncă scade atunci când tinerii sau noii angajați nu găsesc locuințe decente și la prețuri rezonabile în zonele unde se creează locuri de muncă. Astfel, regiunile cu potențial de dezvoltare rămân subutilizate, iar creșterea economică este încetinită.

Guvernele europene au recunoscut de ani buni gravitatea acestei crize. Germania, de exemplu, își propune să construiască 400.000 de locuințe anual, iar Țările de Jos vizează 100.000 de unități noi pe an. Totuși, chiar și aceste ținte sunt greu de atins din cauza costurilor ridicate, a creșterii dobânzilor și a procedurilor administrative greoaie – probleme similare cu cele întâlnite în România.

Foto: Eurostat

Pentru a ieși din impas, experții recomandă stimulente fiscale pentru dezvoltatori, simplificarea autorizării proiectelor și parteneriate public–private care să accelereze construcțiile. De asemenea, reabilitarea și punerea în circulație a locuințelor neocupate ar putea reduce presiunea pe termen scurt. În paralel, politici coerente de sprijin pentru tineri – credite avantajoase, subvenții pentru chirii – ar ajuta la echilibrarea pieței.

Criza locuințelor din România nu poate fi explicată doar prin cifre, ci prin interdependența dintre declinul demografic, lipsa de investiții și rigiditatea administrativă. Fără măsuri rapide și coordonate, dezechilibrul dintre cerere și ofertă va continua să afecteze nu doar accesul la locuințe, ci și perspectivele de dezvoltare economică ale țării.