Creierul flămând: cum își consumă propriile rezerve în timpul efortului fizic extrem. Ce au descoperit specialiștii

Ce ai spune dacă ți-aș zice că, în timpul unui antrenament intens, creierul tău ar putea începe să „se mănânce singur” pentru a supraviețui? Nu e doar o metaforă șocantă – ci concluzia unui nou studiu publicat în revista Nature Metabolism. Descoperirile ar putea schimba complet modul în care înțelegi neuroplasticitatea și capacitatea de adaptare a creierului uman.

Cercetătorii din Spania au realizat un studiu pilot pe un grup de zece alergători de maraton (opt bărbați și două femei), observând ce se întâmplă în creierul lor în timpul unei curse de 42 de kilometri. Folosind scanări RMN înainte și după maraton, echipa a detectat modificări semnificative în substanța albă a creierului, unde mielina este concentrată.

Mielina este acel strat protector gras care înfășoară fibrele nervoase, facilitând transmisia rapidă a semnalelor între neuroni. Până acum, se credea că acest înveliș e static, un simplu izolator. Însă noile date sugerează că mielina nu doar protejează, ci poate fi și reciclată de creier în condiții extreme, servind drept sursă de energie atunci când rezervele de glucoză se epuizează.

La 24-48 de ore după maraton, alergătorii au prezentat scăderi notabile ale markerilor de mielină în zonele responsabile cu mișcarea, coordonarea și integrarea senzorială. Cu alte cuvinte, creierul a început să își folosească propriul „izolațor” drept combustibil – un mecanism de urgență care poate face diferența între colaps și reziliență neuronală.

Ce se duce obligatoriu la cimitir de Izvorul Tămăduirii pentru sufletul celor adormiți. Lista completă

Horoscopul zilei de vineri, 25 aprilie 2025. Zodia care trebuie să evite conflictele, nu aduc nimic bun

Un nou tip de neuroplasticitate?

Fenomenul observat în timpul acestui studiu ar putea reprezenta o formă nouă și fascinantă de neuroplasticitate. Termenul se referă la capacitatea creierului de a se adapta, reorganiza și schimba în funcție de experiență, mediu sau leziuni. În acest caz, adaptarea este metabolică: creierul devine capabil să își recicleze structuri interne pentru a susține funcționarea esențială în condiții limită.

La două săptămâni după efortul intens, nivelurile de mielină au început să se refacă, iar la două luni au revenit la normal pentru participanții care au continuat monitorizarea. Această recuperare sugerează că utilizarea mielinei ca sursă de energie este reversibilă, iar creierul poate reconstrui ceea ce a folosit, similar modului în care mușchii se refac după antrenamente dure.

Pedro Ramos-Cabrer și Alberto Cabrera-Zubizarreta, conducătorii studiului, spun că mielina funcționează ca o „plasă de siguranță metabolică”, protejând funcțiile esențiale atunci când resursele sunt limitate. Această idee este susținută și de cercetările pe șoareci, care au arătat că mielina poate fi utilizată pe termen scurt ca rezervă de energie.

Implicații pentru sănătate și performanță

Descoperirile acestui studiu ridică întrebări importante despre limitele rezistenței umane, dar și despre consecințele expunerii repetate la efort fizic extrem. Dacă mielina este consumată prea frecvent sau dacă organismul nu are timp să o refacă, pot apărea efecte negative. De altfel, pierderile importante de mielină sunt asociate cu afecțiuni neurologice grave, precum scleroza multiplă.

Pentru sportivii de performanță, dar și pentru pasionații de antrenamente intense, această cercetare este un semnal de alarmă. Creierul, asemenea mușchilor, are nevoie de nutrienți adecvați și pauze de recuperare. A neglija aceste aspecte înseamnă să pui în pericol nu doar performanța, ci și sănătatea neurologică pe termen lung.

În același timp, cercetarea ar putea deschide drumuri noi în tratamentul bolilor neurologice, prin explorarea capacității creierului de a regenera mielina și de a-și gestiona propriile rezerve energetice. Dacă înțelegem mai bine cum funcționează acest mecanism, am putea găsi metode de a stimula refacerea mielinei în afecțiuni degenerative.

Pe scurt, creierul este mult mai adaptabil decât am fi crezut. În fața unei crize energetice, el nu așteaptă să se oprească – se adaptează, se remodelează și își consumă propriile resurse pentru a merge mai departe. Dacă vrei să îți testezi limitele, e bine să știi ce sacrificii face corpul tău pentru tine. Și poate data viitoare când termini un antrenament extenuant, vei privi cu mai mult respect acel organ tăcut care nu a renunțat nici măcar atunci când era… flămând.