Creierul bărbaților se micșorează mai repede decât al femeilor, arată un studiu internațional

Un amplu studiu realizat de cercetători din Norvegia și din alte țări europene sugerează că bărbații pierd mai rapid volum cerebral odată cu înaintarea în vârstă, comparativ cu femeile. Deși ambele sexe experimentează o reducere naturală a masei cerebrale pe măsură ce îmbătrânesc, rezultatele publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că procesul de atrofie este mai pronunțat în cazul bărbaților.

Descoperirea aduce o perspectivă nouă asupra diferențelor biologice dintre sexe și ridică întrebări importante despre modul în care aceste diferențe pot influența riscul de boli neurodegenerative, precum Alzheimer, care afectează femeile într-o proporție dublă față de bărbați.

Cercetarea a analizat peste 12.000 de scanări cerebrale provenind de la 4.726 de participanți, cu vârste cuprinse între 17 și 95 de ani. Fiecare participant a fost monitorizat prin cel puțin două scanări RMN, realizate la intervale de aproximativ trei ani.

După ce au ajustat rezultatele pentru diferențele naturale de dimensiune a creierului între bărbați și femei, oamenii de știință au constatat că bărbații pierd volum cerebral într-un număr mai mare de regiuni, în special la nivelul cortexului, zona implicată în procesele de raționament, memorie și control emoțional.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Femeile, pe de altă parte, au prezentat o scădere mai lentă a volumului cerebral, afectând mai puține regiuni, iar grosimea cortexului lor a rămas mai stabilă în timp.

„Am observat diferențe modeste, dar sistematice între sexe în ceea ce privește pierderea țesutului nervos odată cu îmbătrânirea”, a declarat Anne Ravndal, cercetător principal la Universitatea din Oslo. „Dacă am fi descoperit că femeile pierd mai mult volum cerebral, asta ar fi putut explica incidența mai mare a Alzheimerului în rândul lor, dar realitatea este inversă.”

Rezultatele sugerează că îmbătrânirea cerebrală are o componentă biologică dependentă de sex, însă autorii avertizează că fenomenul este complex și trebuie interpretat cu prudență.

De ce este creierul femeilor mai rezistent la îmbătrânire

Deși studiul nu oferă un răspuns definitiv privind motivele pentru care creierul femeilor pare să se degradeze mai lent, cercetătorii cred că diferențele hormonale, genetice și stilul de viață pot juca un rol major.

Estrogenul, de exemplu, are efecte neuroprotectoare demonstrate, favorizând activitatea sinaptică și protejând neuronii împotriva stresului oxidativ. Totuși, după menopauză, nivelul acestui hormon scade semnificativ, ceea ce ar putea explica de ce femeile încep să prezinte un declin mai accentuat abia la vârste mai înaintate.

Interesant este faptul că nu au fost observate diferențe majore între sexe în ceea ce privește volumul hipocampului, regiunea-cheie pentru memorie și învățare, strâns asociată cu boala Alzheimer. Abia la vârste foarte înaintate, când se ține cont de speranța de viață mai mare a femeilor, acestea au început să arate o reducere mai rapidă a acestei structuri.

„Ceea ce vedem la femei nu este neapărat un risc mai mare de deteriorare, ci o întârziere în procesul de îmbătrânire”, explică Ravndal. „Femeile trăiesc mai mult, iar acest decalaj cronologic poate da impresia unei vulnerabilități crescute, deși în realitate este doar o etapă ulterioară în procesul biologic normal.”

O diferență biologică reală, dar insuficient înțeleasă

Deși cercetările asupra creierului au avansat spectaculos în ultimele decenii, studiile privind diferențele între sexe rămân puține. În 2019, doar 5% dintre lucrările publicate în domeniul neuroștiințelor și psihiatriei au analizat în mod explicit influența sexului asupra îmbătrânirii cerebrale.

Această lipsă de reprezentare are, potrivit cercetătorilor, „consecințe grave” asupra înțelegerii sănătății creierului, mai ales în cazul femeilor, care trăiesc mai mult, dar se confruntă mai des cu tulburări neurodegenerative.

„Faptul că majoritatea studiilor se concentrează pe eșantioane dominate de bărbați face ca mecanismele de protecție sau de risc specifice femeilor să fie insuficient explorate”, se menționează în raport.

Echipa de la Universitatea din Oslo a constatat diferențe semnificative între sexe nu doar în volumul total al creierului, ci și în grosimea corticală, aria de suprafață, densitatea substanței albe și proporția dintre materia cenușie și cea albă. Totuși, impactul acestor diferențe asupra funcțiilor cognitive rămâne neclar.

Unii specialiști cred chiar că micșorarea anumitor regiuni ale creierului ar putea avea efecte benefice, permițând reorganizarea conexiunilor neuronale și eficientizarea proceselor cognitive. Alții avertizează însă că o pierdere accelerată a materiei cenușii, mai ales în cortexul prefrontal, poate fi asociată cu scăderea atenției și a capacității de luare a deciziilor.

Un pas înainte în înțelegerea îmbătrânirii cerebrale

Rezultatele acestui studiu oferă un cadru de lucru pentru viitoarele cercetări, care vor trebui să analizeze mai atent legătura dintre biologia sexului, vârstă și riscul de demență.

Pentru prima dată, oamenii de știință au la dispoziție un set uriaș de date longitudinale, colectate de-a lungul mai multor ani, care pot fi folosite pentru a urmări modul în care structura cerebrală se schimbă în timp.

„Suntem abia la începutul înțelegerii modului în care sexul biologic influențează îmbătrânirea creierului”, conchide Ravndal. „Dar aceste rezultate ne arată că nu putem trata procesul de îmbătrânire ca fiind identic pentru toți. Bărbații și femeile îmbătrânesc diferit chiar și la nivelul neuronilor.”

Studiul reamintește că, dincolo de statistici, diferențele biologice dintre sexe pot oferi indicii esențiale despre prevenirea și tratamentul bolilor neurodegenerative. Înțelegerea modului în care creierul feminin și cel masculin se modifică odată cu vârsta ar putea deschide drumul către terapii personalizate, adaptate fiecărei structuri cerebrale – o direcție tot mai urgentă într-o lume cu o populație aflată în continuă îmbătrânire.