Coreea de Sud cere scanare facială la cumpărarea cartelelor SIM, după valul de date furate și fraude

Coreea de Sud pregătește o schimbare majoră pentru oricine își face un abonament nou sau cumpără o cartelă SIM: operatorii mobili vor trebui să verifice identitatea clienților și prin recunoaștere facială. Măsura vine într-un context în care furturile masive de date au făcut ca identitățile „complete” – nume, CNP-uri locale, date de contact și alte informații – să circule pe piața neagră în cantități atât de mari încât infractorii pot deschide conturi și linii telefonice pe bandă rulantă.

Ținta anunțată de autorități este reducerea înșelătoriilor care folosesc numere înregistrate fraudulos, mai ales a schemelor de tip voice phishing. Cu alte cuvinte, statul încearcă să ridice un zid suplimentar peste verificarea clasică cu act de identitate, pentru ca simpla posesie a unor date furate să nu mai fie suficientă pentru a obține o linie mobilă funcțională.

Anunțul guvernului extinde procedurile de autentificare deja existente, care obligau cumpărătorii să prezinte documente verificabile la punctul de vânzare. Noutatea este adăugarea unei verificări biometrice: o scanare facială care confirmă că persoana din fața vânzătorului este, foarte probabil, aceeași cu identitatea prezentată în acte sau în credențialele digitale.

În practică, scheletul tehnic al măsurii se sprijină pe aplicația „PASS”, oferită de cei trei mari operatori din Coreea de Sud: SK Telecom, LG Uplus și Korea Telecom. Aplicația stochează credențiale digitale, iar noul sistem ar urma să folosească date biometrice faciale asociate contului din PASS pentru a valida identitatea atunci când se deschide o linie nouă. Ideea, pe scurt, este că nu mai ajunge să „ai” datele cuiva; trebuie să și „fii” acea persoană, confirmat printr-un mecanism biometric.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Autoritățile justifică schimbarea printr-o realitate inconfortabilă: există atât de multe date furate în circulație, încât infractorii pot trece relativ ușor de verificările tradiționale, mai ales dacă procesul se bazează pe informații care pot fi copiate. O scanare facială nu este o soluție perfectă și ridică inevitabil discuții despre confidențialitate, însă statul o prezintă ca pe o frână serioasă pentru înregistrările făcute „din date”, fără prezența reală a persoanei.

De ce a ajuns Coreea de Sud aici: breșe uriașe și un caz SK Telecom care a zguduit piața

Măsura nu apare din senin. Coreea de Sud, cu o populație de aproape 52 de milioane, a trecut în 2025 prin două incidente majore de furt de date care au afectat mai mult de jumătate dintre rezidenți. Un retailer online important a raportat scurgerea a peste 30 de milioane de înregistrări, iar cazul a devenit atât de costisitor și controversat încât a dus inclusiv la consecințe la nivel de conducere.

Șocul cel mai mare a venit însă din zona telecom. SK Telecom a expus date asociate tuturor celor 23 de milioane de clienți ai săi, un număr uriaș într-o țară de dimensiunea Coreei de Sud. Nu a fost doar o breșă „nefericită”, ci una însoțită de acuzații privind practici slabe de securitate: parole și credențiale în clar pentru infrastructură, pe un server accesibil din internet, plus stocarea unor credențiale ale utilizatorilor fără criptare, ceea ce ar fi făcut mai ușoară clonarea conturilor sau adăugarea de dispozitive neautorizate.

Autoritățile au reacționat deja cu o amendă de 100 de milioane de dolari aplicată operatorului. Dar lovitura financiară cea mai mare a venit după ce comisia de mediere a disputelor de consum a decis că SK Telecom trebuie să compenseze toți cei 23 de milioane de clienți cu 100.000 de woni fiecare (aproximativ 67 de dolari), jumătate sub formă de credit pe factură și jumătate sub formă de puncte de loialitate care pot fi folosite în multe magazine. Per total, asta se traduce într-un cost de aproximativ 1,55 miliarde de dolari, o sumă care arată cât de scump poate deveni, în final, un eșec de securitate cibernetică.

Fraudele cu numere false și rolul MVNO: de ce verificarea se înăsprește pentru toți

În spatele deciziei guvernului stă o problemă practică: conturile și numerele înregistrate fraudulos sunt combustibilul perfect pentru scam-uri. Dacă un infractor poate obține rapid un număr „curat”, înregistrat pe o identitate furată, îl poate folosi pentru apeluri de înșelătorie, pentru mesaje în masă, pentru conturi de servicii sau pentru a crea aparența de legitimitate în fața victimelor. Voice phishing-ul, în mod special, devine mult mai eficient când numărul pare real și este conectat la o înregistrare aparent validă.

Autoritățile au indicat și un detaliu care complică povestea: în 2024, 92% dintre telefoanele contrafăcute detectate în Coreea de Sud ar fi fost înregistrate prin operatori virtuali (MVNO). Asta sugerează că o parte importantă din zona „mai ieftină” sau mai flexibilă a pieței poate fi exploatată de rețelele de fraudă, fie prin proceduri mai ușor de păcălit, fie prin volume mai mari și controale mai greu de aplicat uniform.

Din acest motiv, cerința de verificare facială nu este prezentată ca o pedeapsă pentru utilizatorii obișnuiți, ci ca o încercare de a tăia un instrument de bază al infractorilor: deschiderea de linii doar pe baza unor date furate. Dacă verificarea biometrică ajunge să fie aplicată consistent, scopul este să scadă drastic numărul de conturi obținute fraudulos, iar asta să reducă presiunea scam-urilor care se sprijină pe „identități împrumutate”.

În același timp, decizia arată cât de mult pot schimba breșele de securitate regulile jocului la nivel național. Când datele personale ajung să fie furate „la scară de populație”, măsurile tradiționale de verificare devin insuficiente, iar statul începe să ceară instrumente mai greu de replicat. În Coreea de Sud, răspunsul ales pentru următorul pas este biometria – o decizie care poate reduce fraudele, dar care va ține aprinsă și discuția despre cât de multă identitate digitală ar trebui să ajungă, de fapt, într-un singur loc.