Copilul din trecut care ar putea rescrie istoria umanității: un posibil hibrid între Homo sapiens și Neanderthal

Un craniu mic, dar cu un potențial imens pentru înțelegerea istoriei umane, ar putea schimba tot ce știam până acum despre relațiile dintre Homo sapiens și Neanderthali. Într-un studiu publicat recent în revista L’Anthropologie, cercetătorii aduc noi dovezi care susțin ideea că un copil descoperit în peștera Skhul, în apropiere de Haifa, Israel, în 1929, ar fi putut fi rezultatul direct al hibridizării între cele două specii.

Analizele moderne realizate prin scanări CT au relevat un amestec neașteptat de trăsături anatomice, unele tipice oamenilor moderni, altele clar asociate cu Neanderthalii. Dacă ipoteza se confirmă prin testare ADN, acest copil ar deveni una dintre cele mai vechi dovezi ale unei încrucișări directe între Homo sapiens și Homo neanderthalensis, datând de acum aproximativ 140.000 de ani.

Scheletul copilului, estimat a avea între 3 și 5 ani la momentul morții, este aproape complet și bine conservat, mai ales pe partea stângă — datorită modului în care a fost înmormântat. Până de curând, lipsa instrumentelor tehnologice adecvate a făcut dificilă o analiză detaliată, mai ales că unele părți ale craniului fuseseră reconstruite și consolidate cu ipsos.

stânga – imagini, bazate pe CT, ale neurocraniului Skhu ¯ l I. Albastru denotează osul, verde denotează umplutura. Centrul Dan David pentru Evoluția Umană, Universitatea din Tel Aviv. dreapta- Mandibula originală a lui Skhu ¯ l I și imaginile bazate pe scanarea CT în vedere anterioară și lateral stânga. În albastru, osul; în verde, reconstrucția. Foto: Dan David Center of Human Evolution, Tel Aviv University

Folosind scanări CT de ultimă generație, cercetătorii au reexaminat neurocraniul, mandibula și dinții. Au comparat aceste elemente cu cele ale unor cranii de Neanderthal păstrate în colecțiile Muzeului Omului din Paris. Rezultatele sunt fascinante: cutia craniană prezintă trăsături compatibile cu Homo sapiens, în timp ce mandibula și poziția foramen magnum — orificiul prin care trece măduva spinării — sunt tipice Neanderthalilor.

Această combinație de trăsături a condus echipa de cercetători la concluzia că avem de-a face cu un veritabil hibrid: un copil născut dintr-un părinte Homo sapiens și unul Neanderthal.

Un precedent cu ecou: fata „Denny” din Rusia

Acesta nu este primul caz documentat de posibil hibrid între specii de hominizi. În 2018, un fragment de os descoperit într-o peșteră din Siberia a fost analizat genetic și a demonstrat că aparținea unei adolescente cu mamă Neanderthală și tată Denisovan. Descoperirea a fost revoluționară și a arătat că încrucișările între speciile umane nu erau doar posibile, ci probabil mai frecvente decât s-a crezut.

În acest context, copilul din Skhul se încadrează într-un model mai larg de interacțiune biologică și culturală între speciile umane arhaice. Mai mult, având în vedere vechimea rămășițelor — 140.000 de ani — această descoperire sugerează că astfel de interacțiuni aveau loc cu mult înainte ca Homo sapiens să părăsească masiv Africa în urmă cu circa 60.000 de ani.

Coautoarea studiului, Anne Dambricourt Malassé, a recunoscut că anterior credea imposibilă viabilitatea unui astfel de hibrid. „Rezultatele noastre demonstrează că era posibil,” spune ea, chiar dacă acest copil a murit la o vârstă fragedă.

O piesă lipsă din puzzle-ul evoluției?

Studiul aduce în prim-plan nu doar o ipoteză fascinantă, ci și o serie de întrebări esențiale despre modul în care Homo sapiens și Neanderthalii au coexistat și interacționat. Descoperirea ar putea rescrie istoria sitului arheologic Skhul, considerat până acum exclusiv un loc de înmormântare pentru Homo sapiens.

Profesorul John Hawks, antropolog la Universitatea Wisconsin-Madison, spune că această cercetare este „poate prima care pune rămășițele copilului din Skhul pe o bază științifică reală”. El atrage totuși atenția că, fără o analiză genetică directă, nu putem trage concluzii absolute. Populațiile umane, spune el, pot avea variații mari de formă și structură chiar și fără amestec genetic între specii diferite.

Cu toate acestea, există motive întemeiate să credem că acest copil ar putea fi dovada unei epoci în care granițele dintre specii erau mult mai permeabile decât ne imaginăm. Iar dacă viitoarele teste ADN vor confirma această origine hibridă, vom fi cu un pas mai aproape de a înțelege complexitatea extraordinară a evoluției umane.

Copilul din Skhul nu este doar o relicvă a trecutului îndepărtat. Este, poate, o punte vie între lumi aparent separate, o dovadă că Homo sapiens și Neanderthalii nu s-au limitat la lupte sau coabitări reci, ci au împărtășit și ceva mult mai profund: viața. Descoperiri precum aceasta ne obligă să ne regândim ideile despre identitate, specie și apartenență. Iar într-o lume în care granițele sunt din ce în ce mai fluide, poate că trecutul are încă multe lecții de oferit.