Continentale se usucă rapid – Regiunile aride se unesc în „mega-zone” de secetă, avertizează un studiu din 2025

Pământul se confruntă cu o criză tot mai gravă a apei dulce, iar un studiu recent realizat de cercetători de la Arizona State University arată că regiunile uscate de pe mai multe continente se extind rapid și încep să se unească, formând așa-numitele „mega-zone” de uscăciune.

Aceste zone se caracterizează prin pierderi majore de apă subterană, cauzate în principal de extracția necontrolată a acesteia și de efectele schimbărilor climatice.

Extinderea „mega-zonelor” de secetă și cauzele acestui fenomen

Studiul publicat în iulie 2025 a evidențiat că aproape 70% din apa pierdută la nivel continental provine din acviferele adânci, de unde oamenii extrag cantități mari de apă pentru agricultură, industrie și consum zilnic, scrie Live Science.

Această apă, după ce este extrasă, ajunge în cele din urmă în oceane, contribuind astfel la creșterea nivelului mării, care a avansat cu aproximativ 9 centimetri în ultimele două decenii.

Cercetătorii au descoperit că regiunile uscate, numite „zone fierbinți”, au început să se contopească, formând patru mari „mega-zone” de uscăciune în emisfera nordică.

Acestea acoperă suprafețe întinse în Asia de Sud, în jurul Himalayei, în Alaska și nordul Canadei, în Europa de Vest, dar și în zona sud-vestică a Americii de Nord, care se întinde până în America Centrală. Fenomenul a fost comparat cu o „mucegaiură” ce se răspândește treptat și agresiv, afectând terenurile și resursele naturale.

Profesorul Jay Famiglietti, unul dintre autorii studiului, explică faptul că aceste transformări au fost accelerate de evenimente climatice majore, precum El Niño, care a modificat modelele de uscare ale continentelor, ducând la o schimbare a distribuției regiunilor uscate în jurul anului 2014.

Impactul asupra oamenilor și mediului

Pierderile de apă dulce au efecte directe asupra agriculturii, biodiversității și sănătății populațiilor. Aproximativ 101 țări, reprezentând trei sferturi din populația globală, sunt afectate de această criză hidrică, ceea ce pune o presiune uriașă pe resursele naturale.

În multe zone, pentru a asigura aprovizionarea cu apă, oamenii sunt nevoiți să foreze din ce în ce mai adânc în acvifere, ceea ce crește costurile și riscurile asociate.

De asemenea, uscăciunea accentuată contribuie la creșterea frecvenței și intensității incendiilor de vegetație, iar aceste incendii afectează ecosistemele și calitatea aerului. În plus, scăderea nivelului apei subterane agravează criza climatică, favorizând o serie de fenomene extreme.

Pentru a contracara acest trend, cercetătorii recomandă o revizuire urgentă a modului în care este gestionată apa la nivel global, prin reducerea pierderilor și aplicarea unor metode de irigare mai eficiente.

Totodată, limitarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră va contribui la atenuarea procesului de uscare.