Concediu fără plată: câte zile ai voie să iei și cum îți afectează vechimea în muncă
Concediul fără plată este o modalitate legală prin care salariatul poate cere suspendarea temporară a raportului de muncă pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru formare profesională, fără a primi salariu în perioada respectivă. Dreptul la acest tip de concediu este reglementat expres în Codul Muncii, iar durata şi condiţiile de acordare se stabilesc, de regulă, în contractul colectiv aplicabil sau în regulamentul intern al angajatorului.
Ce trebuie să știi despre concediul fără plată
Limita de zile nu este fixată în Codul Muncii. Practic, legea nu impune o durată maximă generală pentru concediul fără plată. Durata se negociază între angajat şi angajator şi poate fi prevăzută în contractul colectiv sau în regulamentul intern. Aşadar, în absenţa unor prevederi interne sau colective, durata rămâne la aprecierea părţilor, dar refuzul nejustificat al angajatorului poate fi considerat abuziv.
Există, însă, reguli speciale când concediul fără plată are ca scop formarea profesională: cererea trebuie depusă cu cel puţin o lună înainte, iar perioadele astfel petrecute pot fi reglementate distinct. Unele tipuri de concediu pentru formare sunt considerate vechime în muncă, potrivit condiţiilor legale. În practică este important să verificaţi prevederile art. 155–156 din Codul Muncii şi regulamentul intern al angajatorului.
Cum afectează concediul fără plată vechimea în muncă şi pensia
În principiu, perioadele de concediu fără plată nu sunt trecute ca vechime în muncă şi nici nu constituie stagiu de cotizare la pensie, deoarece nu există contribuţii plătite pentru acea perioadă. Aceasta înseamnă că, dacă staţi o perioadă îndelungată în concediu neplătit, vechimea contabilizată pentru calculul pensiei se reduce, iar drepturile la pensie pot scădea corespunzător.
Există însă excepţii: concediul fără plată pentru formare profesională, acordat conform prevederilor legale, poate fi asimilat vechimii în muncă, iar alte situaţii speciale prevăzute de acte normative pot trata diferit anumite perioade. De asemenea, legislaţia prevede clar că absenţele nemotivate şi concediile fără plată se scad din vechimea în muncă atunci când se calculează drepturile aferente, ceea ce face esenţială diferenţierea tipului de concediu solicitat.
- Verificaţi regulamentul intern sau contractul colectiv: acolo se stabileşte, de obicei, durata maximă şi condiţiile.
- Dacă plecaţi în concediu fără plată gândiţi-vă că, în majoritatea cazurilor, perioada nu va contribui la vechimea în muncă şi la stagiul de cotizare pentru pensie.
- Pentru concediul fără plată solicitat în scopul formării profesionale există proceduri şi termene speciale. Aceste perioade pot, în anumite condiţii, să fie recunoscute ca vechime.
- Dacă angajatorul refuză fără motive rezonabile, există căi legale de contestare: refuzul abuziv poate fi atacat în instanţă.
În concluzie, concediul fără plată este o soluţie flexibilă, utilă în multe situaţii personale sau profesionale, dar vine cu unele costuri la nivelul drepturilor sociale pe termen lung. Înainte de a accepta o perioadă neplătită, cereţi lămuriri clare în scris despre consecinţele asupra vechimii şi a contributivităţii la pensie. Dacă e cazul, solicitaţi ca perioada să fie reglementată ca formare profesională pentru a nu pierde drepturile.