Concedieri masive la Dacia în România – 900 de angajați afectați
Dacia intră într-o fază de restructurare care va fi resimțită direct în Mioveni și în comunitățile din jurul uzinei. Constructorul auto are în vedere un program de concedieri voluntare care ar putea reduce personalul cu până la 900 de angajați, dintr-un total de aproximativ 11.000. Nu vorbim de o concediere “clasică”, ci de un pachet de plecări voluntare, cu sume consistente oferite celor care aleg să se retragă din companie, în funcție de vechime și poziție.
Sumele avansate pentru acest program, între 24.000 și 200.000 de lei, sunt semnificativ mai mari decât în rundele precedente de plecări voluntare. Practic, Dacia plătește destul de mult pentru a-și “subția” organigrama, dar își rezervă dreptul de a filtra cererile, tocmai pentru a nu rămâne descoperită în zonele critice de producție și inginerie. Strategia este clară: pleacă cei care pot fi înlocuiți relativ ușor, rămân cei considerați esențiali pentru competitivitatea uzinei pe termen mediu.
De ce taie Dacia din numărul de angajați
Oficial, mesajul este despre eficientizare și adaptare la contextul economic global, într-o industrie auto aflată în plină transformare. Neoficial, presiunea pe costuri este uriașă, iar Dacia trebuie să demonstreze Grupului Renault că poate rămâne una dintre cele mai eficiente uzine din rețea. Costul mediu cu forța de muncă per mașină produsă în România este sub 300 de euro, mai mic decât în Mexic, Turcia sau China, dar încă peste cel din Maroc, unde Renault produce deja o parte importantă din gama Dacia.
În paralel, industria auto europeană trece printr-un val de ajustări dure. Volkswagen, de exemplu, discută de câțiva ani despre reduceri masive de personal și optimizări agresive pentru a finanța tranziția către modele electrice și platforme noi.  Dacia nu este izolată de aceste tendințe: orice creștere de salarii, orice pierdere de productivitate sau amânare de investiții se vede imediat în calculele interne ale grupului Renault.
Salarii mari pentru România, presiune mare pentru negocieri
Contextul concedierilor voluntare se suprapune peste o nouă rundă de negocieri pentru contractul colectiv de muncă. În acest moment, salariul minim net în uzină este în jur de 4.200 de lei, iar salariul mediu net ajunge la aproximativ 8.000 de lei, niveluri care plasează Dacia în topul industriei românești de producție. În ultimii ani, sindicatele au reușit să obțină creșteri consistente, de ordinul sutelor de lei brut anual, plus prime și tichete, iar așteptările muncitorilor pentru 2025 sunt cel puțin la fel de ambițioase.
De cealaltă parte a mesei, managementul vine cu argumentul sustenabilității pe termen lung. Fiecare euro în plus la salariu trebuie acoperit din eficiență, volum de producție sau prețuri mai mari ale mașinilor. Într-o piață în care Dacia încă își construiește identitatea de brand “smart buy”, nu doar “cel mai ieftin”, spațiul de manevră nu este infinit. Programul de concedieri voluntare e, în acest context, o supapă: reduce presiunea pe masa salarială fără conflict direct, cel puțin la nivel formal.
Ce înseamnă, de fapt, plecările voluntare pentru uzină
Pentru angajații vizați, pachetul de plecare poate fi o ocazie bună de reconversie sau de retragere anticipată, mai ales pentru cei cu vechime mare, care primesc sume apropiate de 200.000 de lei. Pentru cei mai tineri, însă, decizia e mult mai complicată, pentru că zona Mioveni – Pitești nu oferă foarte multe alternative similare ca nivel de salarizare și stabilitate.
La nivel de uzină, o reducere de aproximativ 900 de oameni nu este catastrofală, dar marchează un moment de cotitură. Dacia a fost ani la rând un “motor” al economiei locale, cu angajări constante și extinderi de capacitate. Acum, mesajul este mai prudent: accent pe productivitate, tehnologizare, automatizare și mai puțină forță de muncă directă. Pentru sindicate, provocarea este dublă: trebuie să ducă mai departe lupta pentru salarii și condiții mai bune, în timp ce gestionează un proces de restructurare care, oficial, e “voluntar”, dar implicit transmite ideea că uzina nu mai are nevoie de atâția oameni.
În final, programul de concedieri voluntare de la Dacia este un test de echilibru. Compania trebuie să rămână competitivă într-o industrie în care investițiile în electrificare, software și platforme noi înghit miliarde de euro, iar România trebuie să rămână relevantă în ecuația globală a Grupului Renault. Pentru angajați, miza este simplă și brutală: siguranța locului de muncă, nivelul de trai și perspectiva ca, peste câțiva ani, să nu se trezească în fața unor tăieri și mai dure, de data aceasta fără voluntariat, conform Profit.ro.