Cometa interstelară 3I/ATLAS ajunge la cea mai mică distanță de Pământ săptămâna aceasta

Pe 19 decembrie 2025, cometa interstelară 3I/ATLAS atinge punctul de apropiere maximă față de Pământ, un moment așteptat de astronomi încă de la descoperirea ei, la 1 iulie 2025. Deși „cea mai apropiată” poate suna dramatic, vorbim despre o distanță de circa 270 de milioane de kilometri. E aproape de două ori mai mult decât distanța medie dintre Pământ și Soare, dar suficient de „aproape” pentru observații valoroase cu telescoape de la sol și din spațiu.

Evenimentul din jurul acestei date este considerat ultima fereastră bună pentru studiu detaliat. 3I/ATLAS traversează Sistemul Solar pe o traiectorie care o va trimite înapoi către spațiul interstelar; odată ce se îndepărtează, nu mai revine într-un interval relevant pentru oameni. Tocmai de aceea, zilele dinainte și de după 19 decembrie devin o cursă contra cronometru pentru a înțelege ce fel de „vizitator” este și ce spune el despre chimia din afara Sistemului Solar.

3I/ATLAS este catalogată drept cometă interstelară, ceea ce înseamnă că nu s-a format aici, în „curtea” noastră cosmică. Este un obiect care a rătăcit prin alt sistem (sau prin mediul dintre stele) și, din întâmplare, a trecut suficient de aproape încât gravitația Soarelui să îi schimbe traiectoria pe termen scurt, oferindu-ne ocazia să îl observăm. Astfel de apariții sunt excepționale tocmai pentru că ne pun la dispoziție materie care nu a evoluat în aceleași condiții ca asteroizii și cometele obișnuite.

Din acest motiv, fiecare detaliu contează: ritmul cu care elimină gaze, compoziția cometei, felul în care lumina o face să-și schimbe „culoarea”, modul în care reacționează la vântul solar. Într-un fel, 3I/ATLAS funcționează ca o capsulă de timp dintr-un alt colț de galaxie. Dacă o cometă „locală” poate spune ceva despre începuturile Sistemului Solar, una interstelară poate sugera cât de diferite (sau cât de asemănătoare) sunt procesele de formare a corpurilor înghețate în alte regiuni.

Horoscop miercuri, 17 decembrie: ziua deciziilor importante și a clarificărilor necesare

Zodiile pentru care totul se schimbă începând cu 16 decembrie 2025. Au parte de tot ce au visat până acum

Semnele de „straniu”: gaze neobișnuite, metale în cantități mari și o culoare care se schimbă

Încă din primele măsurători, 3I/ATLAS a ieșit din tipare prin degajarea timpurie de gaze. Observațiile cometei au indicat o activitate intensă în comă, cu cantități mari de dioxid de carbon, iar pe măsură ce s-a apropiat de Soare, au apărut în semnal și molecule precum cianura de hidrogen și metanolul. În termeni simpli, încălzirea a făcut ca ghețurile să sublimeze și să „umfle” atmosfera de praf și gaz din jurul nucleului, dar profilul chimic a părut neobișnuit prin abundență și timing.

Un alt element care a atras atenția a fost raportarea unor cantități surprinzător de mari de nichel și fier în primele luni după descoperire, descrise de cercetători drept semn al unei compoziții posibil „extreme” în comparație cu cometele clasice. Asta a alimentat idei diverse: de la un obiect mai bogat în metale decât suntem obișnuiți să vedem, până la scenarii în care materialul de la suprafață și din interior se comportă diferit sub încălzire.

Povestea „culorii” este la fel de interesantă. Imagini timpurii au sugerat o tentă mai roșiatică, asociată adesea cu compuși organici complexi de tip tholins de pe suprafața corpurilor înghețate. Mai târziu, observații realizate cu telescopul Gemini North au arătat o nuanță ușor verzuie, tipică pentru multe comete, generată de carbon diatomic (C2) care fluorescențează sub radiația solară. Particularitatea aici este că, înainte de perihel, 3I/ATLAS părea să fie neobișnuit de săracă în C2, iar apariția semnalului „verde” sugerează că C2 s-a format abia târziu în călătorie, ca efect secundar al descompunerii altor molecule bogate în carbon.

Ferestrele de observație și ipotezele: de la „criovulcani” la o tranziție spre asteroid

Traiectoria cometei a oferit deja câteva episoade cheie. La începutul lui octombrie, 3I/ATLAS a trecut foarte aproape de Marte (la scară cosmică), iar întâlnirea a fost urmărită de observatoare marțiene și solare. A urmat însă o perioadă frustrantă pentru astronomii de pe Pământ: pentru o porțiune crucială a drumului, cometa a ajuns „în spatele” Soarelui din perspectiva noastră, iar perihelul – momentul celei mai mari apropieri de Soare, pe 29 octombrie – s-a produs în condiții de vizibilitate limitată. Când a ieșit din strălucirea solară, instrumentele de pe Pământ au putut relua monitorizarea.

În acest puzzle intră și observațiile în raze X: telescopul spațial XMM-Newton a urmărit cometa timp îndelungat și a înregistrat strălucirea în raze X produsă atunci când vântul solar, încărcat electric, lovește coma bogată în gaze. Nu e doar un „efect vizual spectaculos”, ci o metodă prin care se poate deduce compoziția ionilor rezultați și dinamica interacțiunii dintre cometă și mediul solar. Altfel spus, cometa nu este doar un bulgăre înghețat; este și un laborator natural pentru fizica plasmei și chimia din jurul Soarelui.

Ce înseamnă toate aceste ciudățenii? Deocamdată, interpretările rămân deschise. Unii cercetători au sugerat că 3I/ATLAS ar putea fi neobișnuit de bogată în metale și că ar putea avea procese de tip „criovulcanic” care aruncă gaze în spațiu, explicând outgassing-ul timpuriu și compoziția ieșită din comun. O altă analiză a vehiculat ideea că obiectul ar putea fi pe cale să rămână fără gheață, trecând treptat într-o stare mai apropiată de un asteroid „post-cometar”, în care activitatea scade pe măsură ce rezervele volatile se epuizează.

Chiar și cu aceste scenarii în aer, concluzia de lucru este că 3I/ATLAS se comportă ca o cometă: are comă activă, degajă gaze și reacționează puternic la apropierea de Soare. Tocmai faptul că „se poartă ca o cometă”, dar vine din afara Sistemului Solar, o transformă într-un obiect științific de prim rang. Iar apropierea din 19 decembrie 2025 este, în esență, momentul în care astronomia de observație are șansa să strângă ultimele date dense înainte ca vizitatorul să dispară din nou între stele.