Cocoșatul de la Notre-Dame chiar a existat, dar nu era clopotar și nu o iubea pe Esmeralda. Povestea meșterului diform care bântuia Parisul

Quasimodo, tragicul personaj din romanul lui Victor Hugo, „Cocoșatul de la Notre-Dame”, a fost mult timp considerat o creație pur fictivă, un simbol al urâțeniei exterioare care ascunde o frumusețe sufletească. Cu toate acestea, cercetările recente au scos la iveală dovezi ce sugerează că Hugo s-a inspirat dintr-un personaj real: un meșter cioplitor britanic, cunoscut sub apelativul „Le Bossu” (Cocoșatul), care a lucrat la restaurarea Catedralei Notre-Dame.

Henry Sibson ar fi descoperit că a existat cu adevărat cocoșatul de la Notre-Dame

Un pas important în stabilirea originii reale a lui Quasimodo a fost descoperirea unor memorii aparținând lui Henry Sibson, un sculptor britanic din secolul al XIX-lea. Aceste documente au fost găsite în podul unei case din Cornwall în timpul unei mutări, iar în 1999 au fost achiziționate de arhiva muzeului Tate.

Sibson povestește în scrierile sale despre un coleg de breaslă care avea o diformitate severă a spatelui și care era cunoscut drept „Le Bossu”. Acest personaj anonim era un meșter priceput, dedicat restaurării monumentelor istorice, dar trăia în umbră, fiind evitat și deseori batjocorit din cauza aspectului său.

Sibson mai menționează și că cel care l-a angajat pe Cocoșatul real purta numele de Trajin, nume pe care Victor Hugo l-a folosit inițial în „Mizerabilii” înainte de a-l schimba în Jean Valjean.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Profesorul Sean Hand, șeful departamentului de Studii Franceze de la Universitatea din Warwick, a comentat asupra acestei descoperiri:

„Este o descoperire fascinantă. Mulți specialiști au încercat să facă o conexiune între Quasimodo și diferite condiții medicale. Dacă personajul chiar a existat, este de apreciat și mai mult puterea talentului lui Hugo, care prelua detalii din viața reală și le transforma în literatură magică.”

Vezi și: Fantoma de la Operă chiar a existat? Povestea pianistului cu chipul desfigurat care ar fi bântuit Palatul Garnier, după moartea logodnicei sale

Quasimodo din literatură versus Le Bossu din realitate

Personajul Quasimodo, așa cum este portretizat de Victor Hugo în romanul „Cocoșatul de la Notre-Dame” (1831), este un clopotar surd, izolat de lume, care dezvoltă o iubire tragică pentru frumoasa Esmeralda.

Romanul este o critică socială a Parisului medieval, dar și o pledoarie pentru frumusețea interioară, reprezentată de sufletul bun al lui Quasimodo.

În schimb, „Le Bossu”, despre care scrie Henry Sibson, nu a fost clopotar și nu a avut o poveste de dragoste asemănătoare cu cea a lui Quasimodo.

El era un simplu meșter cioplitor care lucra la restaurarea Catedralei Notre-Dame, fiind cunoscut doar prin deformația sa fizică. În acea epocă, oamenii cu dizabilități fizice erau deseori marginalizați și considerați ciudați, ceea ce explică de ce „Le Bossu” a trăit într-o relativă izolare.

Diferențele dintre cele două personaje sunt evidente, dar asemănările sunt prea izbitoare pentru a fi doar o coincidență. Hugo, care era pasionat de arhitectura gotică și petrecea mult timp studiind clădirile medievale ale Parisului, ar fi putut să fi observat acest meșter deformat lucrând la Notre-Dame și să fi fost inspirat de figura sa.

Ce a inspirat romanul autorului Victor Hugo

Catedrala Notre-Dame, unul dintre simbolurile Parisului, a fost punctul central al romanului lui Victor Hugo. Scriitorul a fost un susținător fervent al restaurării monumentelor medievale, iar „Cocoșatul de la Notre-Dame” a fost parțial scris ca o formă de protest împotriva nepăsării autorităților față de clădirile istorice.

Romanul s-a bucurat de un succes imens, devenind una dintre cele mai cunoscute opere ale literaturii franceze. Prin intermediul personajului Quasimodo, Hugo a reușit să ilustreze ideea că frumusețea nu se află întotdeauna la suprafață, iar iubirea poate lua forme neînțelese de societate.

Totuși, Quasimodo nu a fost doar o creație a imaginației lui Hugo. Adevăratul „cocoșat” a existat, dar viața sa reală a fost mult mai modestă, lipsită de dramatismul poveștii literare.

Vezi și: Prima femeie din România care a studiat în străinătate, a scris legi pentru femei și a fost premiată de Victor Hugo. Cine a fost Constanța Dunca Schiau

Despre ce este vorba în romanul Cocoșatul de la Notre-Dame

Romanul Cocoșatul de la Notre-Dame (Notre-Dame de Paris), scris de Victor Hugo și publicat în 1831, este una dintre cele mai celebre opere ale literaturii franceze. Acesta combină elemente de dramă, romantism, istorie și gotic, având ca fundal Parisul medieval al secolului al XV-lea.

Acțiunea are loc în anul 1482, în inima Parisului, la Catedrala Notre-Dame, unde viețile a trei personaje principale se intersectează tragic:

• Quasimodo – un bărbat cu o diformitate severă (cocoașă și surzenie), abandonat de mic și crescut de arhidiaconul Claude Frollo în turnurile catedralei. Quasimodo este clopotarul catedralei, retras de lume și perceput ca un monstru de către ceilalți.
• Claude Frollo – arhidiaconul catedralei, un om învățat, dar obsedat de putere și control. Deși inițial este un binefăcător pentru Quasimodo, devine corupt de dorința sa obsesivă pentru Esmeralda.
• Esmeralda – o frumoasă și misterioasă dansatoare de origine romă, care atrage atenția tuturor bărbaților din Paris, inclusiv a lui Quasimodo, Frollo și a chipeșului căpitan Phoebus.

Intriga romanului începe atunci când Frollo devine obsedat de Esmeralda și îi ordonă lui Quasimodo să o răpească. Încercarea eșuează, iar Quasimodo este prins și pedepsit public, fiind batjocorit și biciuit. Esmeralda îi oferă apă, gest ce îi câștigă iubirea și loialitatea cocoșatului.

Pe de altă parte, dansatoarea este îndrăgostită de căpitanul Phoebus, un soldat superficial și seducător, care însă doar se joacă cu sentimentele ei. Într-un acces de gelozie, Frollo încearcă să-l omoare pe Phoebus și o învinuiește pe Esmeralda pentru crimă. Ea este condamnată la moarte.

Într-un act disperat, Quasimodo o salvează pe Esmeralda și o adăpostește în catedrală, strigând faimoasa replică „Sanctuar!”. Cu toate acestea, Esmeralda este în cele din urmă predată autorităților și spânzurată.

Quasimodo, devastat, îl ucide pe Frollo aruncându-l din turnul catedralei. La sfârșit, el merge la locul unde Esmeralda a fost îngropată, se cuibărește lângă trupul ei și moare alături de ea.

Moștenirea mitului lui Quasimodo

De-a lungul timpului, „Cocoșatul de la Notre-Dame” a inspirat numeroase adaptări teatrale, cinematografice și muzicale. De la filmele mute ale anilor 1920 până la celebrul film Disney din 1996, povestea lui Quasimodo a fost reinterpretată și adaptată de nenumărate ori.

Descoperirea faptului că un meșter real cu o deformație similară a lucrat la Notre-Dame adaugă o nouă dimensiune mitului. Chiar dacă „Le Bossu” nu a fost un clopotar surd și nu a avut o poveste de iubire tragică, el a trăit în aceleași locuri și a fost un martor mut al istoriei Parisului medieval.

Victor Hugo a reușit să ia elemente disparate din realitate și să le transforme într-o poveste memorabilă, demonstrând încă o dată că literatura poate da viață unor personaje inspirate din oameni reali.

Astăzi, Notre-Dame continuă să atragă milioane de vizitatori, iar legenda lui Quasimodo dăinuie. Adevăratul „Le Bossu” a rămas în istorie doar printr-o mențiune obscură în memoriile unui sculptor britanic, dar datorită geniului lui Victor Hugo, numele său fictiv a devenit nemuritor.

Vezi și: Păpușa demon Annabelle chiar există. Unde se află acum și cine păzește jucăria care a speriat generații întregi de cinefili