Civilizația Caral, cea mai veche din Americi, a supraviețuit unei catastrofe climatice fără violență, arată noi descoperiri arheologice

Arheologii din Peru au descoperit noi dovezi care rescriu încă o dată istoria civilizației Caral, considerată cea mai veche din Americi. Cercetările conduse de Ruth Shady, una dintre cele mai respectate figuri ale arheologiei sud-americane, arată că acum aproximativ 4.200 de ani, această civilizație a înfruntat o secetă devastatoare, însă, spre deosebire de alte popoare antice, a ales adaptarea și colaborarea, nu violența.

Noile artefacte descoperite în siturile Vichama și Peñico, aflate în apropierea vechiului oraș Caral, oferă o perspectivă tulburător de actuală: o societate complexă, pașnică și avansată, care a știut să supraviețuiască unei crize climatice majore prin solidaritate, inovație și respect față de natură.

Potrivit echipei condusă de Ruth Shady, în jurul anului 2200 î.Hr., o perioadă de secetă extremă a forțat locuitorii din Caral să părăsească orașul fondat cu aproximativ 800 de ani înainte și să se mute în zone mai umede, aproape de coastă sau în văile fertile din apropiere. În loc să se prăbușească sub presiunea dezastrului, această civilizație s-a reorganizat, a reconstruit și a transmis mai departe lecțiile învățate.

Arheologii au găsit frize impresionante înfățișând corpuri emaciate, femei însărcinate, dansatori ritualici și simboluri ale apei, precum broaște și șerpi. Aceste imagini, sculptate în templele noilor așezări, spuneau o poveste de avertisment: o cronică vizuală despre foamete, pierdere și renaștere.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Experții spun că locuitorii din Caral și-au dus cu ei stilul arhitectural decorativ în noile așezări. Fotografie: Zona Arheologică Caral

„Au lăsat toate aceste dovezi pentru ca oamenii din viitor să nu uite cât de severă a fost schimbarea climatică și cum a afectat societatea Caral,” a explicat Ruth Shady, aflată pe șantierul din Vichama, unde se păstrează unul dintre cele mai expresive basoreliefuri.

Unul dintre cele mai enigmatice motive descoperite este acela al broaștei lovite de fulger, o reprezentare simbolică a apei care revine după o perioadă de moarte și secetă. „După foamete și pierderi, apare broasca, lovită de trăsnet, anunțând revenirea ploii”, spune Shady, sugerând că locuitorii vedeau natura nu ca pe o forță dușmănoasă, ci ca pe un ciclu al regenerării.

Această interpretare se aliniază ipotezei unui „megasecet” global (4.2ka event), un episod climatic care ar fi dus și la declinul marilor civilizații din Mesopotamia și Valea Indului. Cu toate acestea, Caral a găsit o cale să supraviețuiască – o dovadă a rezilienței sale unice.

Vichama și Peñico: orașele renașterii unei civilizații pașnice

După părăsirea orașului Caral, populația s-a stabilit în două noi centre: Vichama, la vest, pe coasta aridă a Pacificului, și Peñico, la est, în valea râului Supe. Aici, oamenii au continuat să trăiască în comunități organizate, bazate pe schimb, agricultură și pescuit.

Situl de la Peñico păstrează ruinele a 18 structuri – locuințe, temple și piețe – care reproduc arhitectura sofisticată din Caral, inclusiv piramidele-templu și piețele circulare adâncite. Potrivit arheologului Mauro Ordoñez, aceste construcții arată că organizarea socială era bazată pe un sistem politico-ideologic, nu pe forță militară.

„Nu am găsit arme sau urme de conflict. În schimb, vedem o societate ordonată, care a știut să se reorganizeze în fața crizei,” spune Ordoñez. Descoperirile de la Peñico includ ceramică decorată, artefacte de lut pictate în roșu și reprezentări ale bărbaților și femeilor de rang înalt, sugerând o formă de egalitate de gen remarcabilă pentru acea perioadă.

Frizele lăsate în noile așezări transmiteau un mesaj pentru generațiile viitoare să „nu uite” ce anume a provocat catastrofa climatică din Caral, spune Shady. Fotografie: Dan Collyns/The Guardian

De asemenea, au fost descoperite resturi de maimuțe și papagali, aduse din regiunea Amazonului, precum și scoici tropicale din Ecuador, dovezi clare ale unui sistem de comerț extins. Schimburile comerciale cu regiunile învecinate le-au permis locuitorilor să obțină alimente, textile și resurse esențiale pentru reconstrucție.

În mijlocul piețelor au fost găsite sculpturi ale pututu-lui, o scoică folosită ca instrument ritualic, simbol al autorității și identității andine. Asemenea detalii arată o civilizație profund conectată cu mediul înconjurător, dar și cu propriile tradiții spirituale.

Lecția civilizației Caral: supraviețuire prin echilibru și memorie colectivă

Caral, fondată cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, a fost prima mare civilizație a continentului american, contemporană cu Egiptul antic, Mesopotamia, India și China. Descoperirea sa a schimbat fundamental percepția asupra istoriei Americii precolumbiene, demonstrând că și în absența scrierii sau a roții, o societate putea fi complexă, pașnică și prosperă.

Ruth Shady, care a dedicat peste trei decenii cercetării acestor situri, consideră că mesajul transmis de Caral este profund actual: „Putem învăța de la strămoșii noștri cum să trăim în armonie cu natura și să evităm colapsul social atunci când mediul se schimbă.”

Arheologul Tatiana Abad, coordonatoarea săpăturilor de la Vichama, subliniază și impactul cultural al acestor descoperiri: „Colonizatorii spanioli au considerat că aceste popoare nu aveau civilizație, dar cercetările arată că nu e nevoie de scris sau de roată pentru a crea o societate complexă și echilibrată.”

Printre cele mai expresive imagini din Vichama se află șerpii asociați cu apa, care încolăcesc fețele morților, dar și o creatură zâmbitoare, un fel de hibrid între o caracatiță și o figură umană, despre care Shady crede că simbolizează sămânța vieții, speranța reînnoirii și a recoltelor viitoare.

Într-o epocă în care planeta noastră se confruntă din nou cu efectele schimbărilor climatice, povestea civilizației Caral devine mai mult decât o descoperire arheologică — devine o lecție de supraviețuire colectivă, o dovadă că omenirea poate alege adaptarea și solidaritatea în locul conflictului.

Caral nu a dispărut în fața crizei. A evoluat. Și în acest sens, moștenirea sa spirituală și socială rămâne un mesaj universal: viața în echilibru cu natura este cea mai mare formă de civilizație.