Cine a inspirat faimoasa poveste ”Contele de Monte Cristo”. Istoria cizmarului care a jurat că se va răzbuna pe cei care l-au aruncat, pe nedrept, în închisoare

”Nu-mi lua ura, căci este tot ce mi-a rămas” rămâne, cu siguranță, una dintre cele mai cunoscute replici din istoria cinematografiei, rostită de Edmond Dantes, Contele de Monte Cristo. Puțini sunt cei care știu, însă, că povestea celebrului roman scris de Alexandre Dumas, este inspirată dintr-un caz real. Cel care a servit drept model pentru crearea protagonistului a fost Pierre Picaud, un cizmar din Nîmes, victimă a unui complot nedrept, care a jurat să-și răzbune umilința și anii pierduți în închisoare.

Destinul frânt al lui Pierre Picaud, cizmarul care l-a inspirat pe Alexandre Dumas

Pierre Picaud s-a născut la 2 mai 1780 în Nîmes, fiind un cizmar sărac, dar ambițios. În anul 1807, el s-a logodit cu Marguerite Vigoroux, o femeie frumoasă și bogată. Această veste a stârnit invidia a trei dintre prietenii săi apropiați: Solari, Chaubart și Mathieu Loupian.

Cel din urmă, un văduv cu doi copii și plin de datorii, a fost cel mai afectat de această logodnă, deoarece zestrea impresionantă a Margueritei i-ar fi permis să-și achite datoriile și să-și îmbunătățească statutul social.

Cu ajutorul lui Solari și Chaubart, Loupian a pus la cale un plan malefic pentru a-l îndepărta pe Picaud. Unul dintre clienții lui Loupian era un agent al guvernului bonapartist.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Printr-o minciună abil plasată, Loupian l-a informat pe agent că Pierre este un spion în slujba Angliei. Informația a ajuns rapid la Anne Jean Marie Rene Savary, duce de Rovigo și șef al poliției franceze, care a ordonat imediat arestarea lui Picaud.

În ziua nunții sale, Pierre Picaud a fost ridicat de jandarmi și închis fără nicio explicație. Prietenul său Antoine Allut, deși nu a fost implicat în conspirație, a știut adevărul, dar nu a intervenit pentru a-l salva. Astfel, Pierre a dispărut din viața celor apropiați, devenind un prizonier uitat între zidurile reci ale închisorii.

Vezi și: Filmul Contele de Monte-Cristo (2024), o adaptare spectaculoasă a unui clasic literar: Când îl vezi în cinema

Trădat de cunoscuți, a fost aruncat, pe nedrept, în închisoare

Pierre Picaud și-a petrecut anii de detenție în disperare, fără a ști exact de ce a fost acuzat. Încercând să evadeze, a început să sape un tunel în peretele celulei sale. După ani de muncă, a ajuns din greșeală în altă celulă, unde l-a întâlnit pe un preot italian, părintele Torri.

Cei doi au devenit prieteni apropiați, iar înainte de a muri, preotul i-a dezvăluit lui Pierre un secret uluitor: la Milano, acesta ascunsese o mare comoară, la care doar Pierre putea ajunge dacă reușea să evadeze.

În 1814, după înfrângerea lui Napoleon în Bătălia de la Leipzig și abdicarea sa, Pierre a fost eliberat, fiind considerat prizonier politic al unui regim decăzut. Deși bătrân și slăbit, setea de răzbunare i-a redat forța.

Urmând indicațiile preotului Torri, Pierre a ajuns la Milano, unde a descoperit comoara, devenind un om extrem de bogat. Cu o nouă identitate, Joseph Lucher, s-a întors în Franța pentru a afla adevărul și a se răzbuna.

Vezi și: Fantoma de la Operă chiar a existat? Povestea pianistului cu chipul desfigurat care ar fi bântuit Palatul Garnier, după moartea logodnicei sale

Picaud și-a plănuit foarte atent răzbunarea

Pierre Picaud a început prin a se deghiza în preot, sub numele de părintele Baldini, și l-a contactat pe Antoine Allut. Acesta a fost șocat să-l vadă în viață, iar Pierre l-a mituit cu un diamant valoros pentru a afla cine l-a trădat.

Aflând despre conspirația lui Solari, Chaubart și Loupian, ura l-a mistuit și a decis să le distrugă viețile. A știut că nu se va da în lături de la nimic pentru a-i face pe ai săi ”călăi” să plătească pentru tot ce i-au făcut.

Pentru a se apropia de Loupian, s-a angajat ca bucătar la restaurantul acestuia din Paris. Între timp, i-a atras pe conspiratori într-o capcană diabolică. L-a ucis pe Chaubart, lăsând pe pumnalul crimei inscripția „numărul unu”. Solari a fost otrăvit, iar pe sicriul său a fost gravat „numărul doi”.

Cea mai crudă răzbunare a fost rezervată lui Loupian. Pierre Picaud a angajat un tânăr infractor, pe care l-a transformat într-un fals aristocrat italian, „Prințul de Corlano”.

Acesta a sedus-o și a lăsat-o însărcinată pe fiica lui Loupian, forțând astfel o căsătorie. La recepția de nuntă, adevărul a ieșit la iveală: ginerele lui Loupian era un escroc, iar reputația familiei a fost ruinată.

Mai mult, Picaud a reușit să-l facă pe fiul lui Loupian să fie prins de poliție cu bijuterii furate, primind o condamnare de 20 de ani de muncă silnică. Ca lovitură finală, i-a incendiat restaurantul și, în urma șocului, Marguerite a murit. În cele din urmă, Pierre l-a ucis și pe Loupian într-o grădină publică din Paris.

Vezi și: Sherlock Holmes chiar a existat? Medicul genial care a inspirat crearea celui mai cunoscut detectiv din istoria literaturii internaționale

Sfârșitul cizmarului care a trăit pentru a-și face dreptate

După ce și-a dus la capăt răzbunarea, Pierre Picaud a fost trădat chiar de Allut, care a încercat să-l șantajeze. Refuzând să plătească, Pierre a fost ucis, iar Allut, prins între frică și vinovăție, s-a sinucis.

Povestea sa a fost descoperită în arhivele poliției din Paris de Jacques Peuchet, care a inclus-o în lucrarea sa din 1838, „Memoires tires des archives de la police de Paris pour servir a l’histoire de la morale et de la police”.

Alexandre Dumas a fost fascinat de acest caz și l-a transformat într-unul dintre cele mai mari romane ale literaturii universale: „Contele de Monte Cristo”.

Astăzi, rămâne neclar dacă întreaga poveste este reală sau doar o legendă urbană, însă inspirația pentru personajul lui Edmond Dantès pare evidentă: Pierre Picaud, cizmarul care a jurat răzbunare.

Vezi și: Cocoșatul de la Notre-Dame chiar a existat, dar nu era clopotar și nu o iubea pe Esmeralda. Povestea meșterului diform care bântuia Parisul