Chinezii vor să ducă explorarea Pământului la un nivel record. Proiectul geologic pe care omenirea l-a evitat

Într-o mișcare care amintește de cele mai spectaculoase ambiții științifice din istoria modernă, China a lansat un proiect geologic de proporții istorice, cu obiectivul de a străpunge complet scoarța terestră până la limita cu mantaua Pământului. Este o frontieră geologică pe care nicio națiune nu a reușit vreodată să o atingă, în ciuda tentativelor din timpul Războiului Rece.

Proiectul chinez, parte a unei inițiative naționale denumite „Explorarea Pământului adânc”, nu urmărește doar să stabilească un nou record de adâncime, ci să realizeze o premieră absolută în istoria cercetării geologice – extragerea de mostre fizice din mantaua superioară a planetei.

O provocare inginerească extremă

Străpungerea discontinuității Mohorovičić – cunoscută drept Moho – reprezintă visul suprem al geologilor. Această graniță invizibilă, descoperită în 1909 de seismologul croat Andrija Mohorovičić, marchează trecerea dintre scoarța terestră și mantaua Pământului, două straturi cu compoziții și proprietăți fizice foarte diferite. Detectarea ei se face prin analiza undelor seismice, dar nicio sondă nu a pătruns vreodată până acolo.

Cercetătorii chinezi se confruntă cu un obstacol formidabil: condițiile extreme de temperatură și presiune cresc exponențial cu adâncimea. Orice echipament trebuie să reziste la peste 1.000°C și presiuni care pot distruge metale convenționale. Acesta este motivul pentru care nici proiectele grandioase ale SUA sau ale URSS nu au reușit să treacă de pragul simbolic.

Scopul Chinei este însă clar – atingerea mantalei și obținerea de mostre fizice ce ar putea rescrie capitole întregi din geologie. Se urmărește înțelegerea mecanismelor care declanșează cutremurele, originea activității vulcanice și chiar identificarea unor resurse minerale sau forme de viață în medii extreme.

Încercări eșuate și cursa spre Moho

Primele tentative de a pătrunde spre centrul planetei datează din anii ʼ60, când SUA au inițiat „Project Mohole”. Acesta propunea forarea prin scoarța oceanică, considerată mai subțire decât cea continentală. Cu toate acestea, proiectul a fost abandonat în 1966, în principal din cauza dificultăților tehnice și a costurilor enorme.

De cealaltă parte, URSS a inițiat în 1970 Forajul Superadânc din Peninsula Kola, care a atins 12.262 metri după peste două decenii de muncă. Chiar dacă a stabilit un record absolut de adâncime, forajul a reușit să străpungă doar o treime din grosimea scoarței continentale din acea zonă. Mantaua a rămas neatinsă.

Proiectul chinez propune un alt traseu și o altă strategie, bazându-se pe progresele tehnologice din ultimii ani și pe infrastructura științifică consolidată în jurul programelor naționale de cercetare geologică.

Implicații uriașe pentru știință și viitorul planetei

Trecerea discontinuității Mohorovičić ar fi echivalentul geologic al aselenizării din 1969. Pentru prima dată, oamenii de știință ar putea analiza direct roci provenite din mantaua superioară, în loc să se bazeze exclusiv pe interpretări indirecte. Această analiză ar putea furniza date esențiale despre dinamica internă a planetei, contribuind la înțelegerea mișcărilor tectonice și a riscurilor naturale majore.

În plus, existența unor microorganisme în astfel de medii extreme ar putea schimba complet modul în care înțelegem limitele vieții pe Terra – și implicit, posibilitatea existenței vieții în adâncurile altor corpuri cerești.

Ambiția Chinei de a deveni lider în cercetarea geologică profundă nu vine în mod izolat. Este parte dintr-o strategie mai largă care include explorarea spațiului cosmic, inteligența artificială și energia regenerabilă. Astfel, demersul către mantaua Pământului este mai mult decât o performanță tehnică: este o declarație de leadership științific la nivel global.