Cetatea Callatis, între mit și realitate: coloniștii dorieni, oracolului din Delphi, primul tratat greco-roman din istorie și singurul papirus antic descoperit vreodată în România
Cetatea antică Callatis, situată pe actualul teritoriu al orașului Mangalia, a fost una dintre cele mai importante colonii grecești de pe țărmul vestic al Pontului Euxin. Fondată în secolul al VI-lea î.Hr. de coloniști dorieni veniți din Heracleea Pontică, cetatea a devenit un important centru comercial, cultural și militar. De-a lungul timpului, Callatis a fost influențată de civilizațiile greacă, macedoneană și romană, reușind să-și păstreze autonomia prin alianțe strategice. Aici s-a semnat primul tratat de pace între o cetate greacă și Roma, un eveniment unic în istoria antică, demonstrând importanța sa diplomatică și strategică.
Originea mitologică și istorică a Cetății Callatis
Legenda spune că Cetatea Callatis a fost fondată la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. de coloniștii dorieni veniți din Heracleea Pontică, urmând porunca oracolului din Delphi. Această tradiție, specifică multor orașe grecești, subliniază influența religiei în deciziile de colonizare.
Spre mijlocul secolului al IV-lea î.Hr., coloniștii au ridicat zidul de apărare al cetății, acoperind o suprafață de aproximativ 80 de hectare, și au construit portul antic, element esențial pentru dezvoltarea economică a orașului.
Interesant este că, potrivit unei alte legende, portul a fost construit de o regină a amazoanelor în timpul vieții lui Heracles.
Indiferent de miturile care înconjoară începuturile cetății, realitatea istorică arată că portul Callatis era un centru comercial de prim rang, servind drept punct de legătură între coloniile grecești și regiunile înconjurătoare.
Comerț și influențe culturale
Activitatea comercială intensă din Callatis este confirmată de descoperirile arheologice din port și din cetate. Mânerele amforelor ștampilate indică o rețea vastă de schimburi cu orașe precum Rhodos, Thasos, Chersonesos, Cos, Chios, Cnidos, Sinope și Heracleea Pontică, locul de origine al coloniștilor.
Potrivit lui Polibiu, în perioada elenistică, cetățile vest-pontice, inclusiv Callatis, exportau vite și sclavi către lumea egeeană și mediteraneană, în timp ce importau vinuri și uleiuri.
Comerțul cu grâu era fluctuant, iar Callatis juca un rol activ în exportul de miere, ceară și pește conservat, importând în schimb ceramică de lux, obiecte de podoabă și arme.
Un element deosebit al influenței culturale a fost descoperirea unui papirus antic în necropola elenistică a cetății, în 1959. Acesta rămâne singurul papirus antic găsit în România, fiind un martor al legăturilor intelectuale și comerciale dintre Callatis și alte orașe grecești.
Se știe din relatările lui Xenophon că pe corăbiile care navigau în Pontul Euxin erau transportate și numeroase suluri de papirus.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/03/Schita-a-portului-Cetatii-Callatis.-Foto-Ziua-Constanta.jpg)
Schiță a portului Cetății Callatis. Foto Ziua Constanța
Vestigiile scufundate ale portului antic
În ultimele două milenii, o parte din cetate și portul antic au fost acoperite de apele Mării Negre, ca urmare a creșterii nivelului mării cu aproximativ doi metri.
Sub apă au fost descoperite fragmente de ceramică, coloane, capiteluri și epave ale unor corăbii antice, alături de structuri portuare bine conservate, precum digurile și cheiurile.
Săpăturile arheologice au scos la iveală instalații portuare avansate, construite pentru a direcționa curenții maritimi și a proteja navele.
Potrivit cercetărilor realizate de profesorul Mihai Gramatopol în anii ’60, Callatis avea două porturi: unul militar, situat în apropierea cetății, și unul comercial, amplasat pe lacul Mangalia, pentru exporturi.
La Callatis s-a semnat primul tratat greco-roman pe picior de egalitate din istoria antică
După ce comercianții greci au ajuns în zonă, regiunea a fost ocupată de macedoneni sub conducerea lui Filip al II-lea și a lui Alexandru cel Mare, stăpânire care a durat aproximativ două secole.
Ulterior, romanii au încercat să cucerească cetatea Callatis pentru a-și facilita pătrunderea în Dacia, însă aceasta a rezistat atacurilor pentru o perioadă semnificativă.
Într-un moment unic în istoria antică, la Callatis s-a încheiat primul tratat de pace dintre o cetate greacă și una romană, negociat de pe poziții de egalitate, din istoria antică.
Documentul stipula clar că poporul callatian nu avea voie să ofere sprijin militar sau naval altor state, iar romanii, la rândul lor, se angajau să nu intervină împotriva Callatisului.
După cucerirea romană, Callatis și-a păstrat importanța strategică, fiind menționată în sursele antice drept un important centru economic și militar. Portul antic este menționat în scrierile lui Arian și în documente medievale, confirmând continuitatea activității comerciale până în Evul Mediu.
Prin urmare, acest document juridic oficial a stabilit alianțe și reguli comerciale între cetatea Callatis și Republica Romană, deschizând calea pentru influența romană în regiune.
Descoperiri și cercetări moderne
În secolul XX, scafandrii militari, sub conducerea căpitanului-comandor Constantin Scarlat, au cartografiat ruinele portului antic, descoperind cinci diguri subacvatice și fundațiile unor clădiri.
Cercetările ulterioare, desfășurate între 1994 și 1998 de Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia, au confirmat existența unor structuri arhitectonice bine conservate.
În 2007, utilizând tehnologii moderne de scanare subacvatică, arheologii au cartografiat zidurile cetății și ruinele portului antic, identificând construcții portuare și cheiuri situate la câteva sute de metri de țărm.
Descoperirile recente demonstrează că vechii constructori cunoșteau foarte bine curenții maritimi și caracteristicile geologice ale țărmului.
Cetatea Callatis în perioada medievală și modernă
Documentele medievale menționează activitatea portuară din Callatis sub diferite denumiri, precum Pangalia, Pangala sau Bengala. În 1445, călătorul Walerand de Wawrin descria un dig masiv care proteja portul, iar în 1652, Evlia Celebi remarca ruinele cetății vizibile la intrarea în port.
În secolele XIX-XX, exploratorii francezi și români au observat vestigiile antice ale cetății și portului. Hărți realizate în 1926 și 1927 confirmă existența zidurilor cetății sub apă, iar cercetările din anii ’60-’70 au scos la iveală elemente arhitectonice și epave din perioada elenistică și romană.
Cetatea Callatis rămâne una dintre cele mai fascinante așezări antice din Dobrogea, combinând mitologia cu dovezile istorice.
De la legenda amazoanelor și oracolul din Delphi, până la descoperirile arheologice moderne, Callatis oferă o fereastră spre lumea antică, evidențiind importanța sa strategică, economică și culturală.
În prezent, ruinele sale scufundate așteaptă să fie explorate în continuare, pentru a dezvălui noi detalii despre un trecut încă insuficient cunoscut.