Celălalt Rebreanu. Emil, fratele mai mic al celebrului scriitor, a fost spânzurat de unguri după ce a refuzat să lupte împotriva României
- Eroul Emil Rebreanu, copilul cu suflet de poet și curaj de general
- Studiile și începuturile sale militare
- Experiențele de pe front l-au afectat profund pe eroul român
- A fost spânzurat de unguri pentru că a refuzat să lupte, pe front, împotriva românilor săi
- ”Pădurea Spânzuraților”, o transfigurare literară a destinului lui Emil Rebreanu
Emil Rebreanu, un personaj deosebit de complex și profund în manifestări și sentimente, este cunoscut nu doar ca fratele mai mic al lui Liviu Rebreanu, ci și pentru tragicul său destin. Eroul neamului românesc, soldatul a fost executat de armata austro-ungară după ce a refuzat să lupte împotriva românilor, devenind simbolul unei drame istorice și existențiale, inspirând romanul „Pădurea spânzuraților”.
Eroul Emil Rebreanu, copilul cu suflet de poet și curaj de general
Născut pe 17 decembrie 1891, în comuna Maieru, Emil Rebreanu provenea dintr-o familie modestă, în care tatăl său, Vasile Rebreanu, era învățător.
Fiind unul dintre frații mai mici ai scriitorului Liviu Rebreanu, acesta a avut o copilărie și o adolescență marcate de dificultăți financiare. După ce Liviu a trecut munții, el a devenit principalul sprijin al familiei.
Pentru a-și ajuta familia, Emil a lucrat ca notar în diverse localități: Pata, Ilva Mică și Nușfalău. De asemenea, își manifesta interesul pentru literatură, trimițând scrieri fratelui său. Într-o scrisoare din 1913, el mărturisea:
„Cu literatura încă mă ocup și încă foarte mult… Și eu scriu: poezii, nuvele, frânturi de teatru… Nu mi s-a publicat încă nimic din pricina limbii, care cred însă că mi s-a mai tocmi trăind mai multă vreme între români”.
Studiile și începuturile sale militare
Încercând să își construiască un viitor, Emil Rebreanu s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj și lucra în paralel ca ajutor de notar în comuna Cătina.
Tot aici a cunoscut-o pe marea sa iubire, Cornelia Dănilă, fiica protopopului ortodox Ieronim Dănilă. Între cei doi s-a născut o frumoasă poveste de dragoste, reflectată în scrisorile păstrate din acea perioadă.
În 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, a fost încorporat în armata austro-ungară și trimis la Școala Militară de Ofițeri din Târgu Mureș. De aici, îi scria iubitei sale despre presimțirile negre legate de război:
„Astăzi ne-o venit poruncă să ne vopsim în negru săbiile. Va trebui probabil să omor oameni pe care nu-i cunosc. Niciodată nu puteam să mă uit nici când tăiam vreo găină… Cătănie-măgărie…”.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/Militarul-Emil-Rebreanu-fratele-mai-mic-al-scriitorului-Liviu-Rebreanu.-Foto-arhiva.jpg)
Militarul Emil Rebreanu, fratele mai mic al scriitorului Liviu Rebreanu. Foto arhiva
Experiențele de pe front l-au afectat profund pe eroul român
În martie 1915, Emil Rebreanu a fost trimis pe frontul din Galiția, unde a trăit momente grele, reflectate în scrisorile sale:
„Aseară am fost și eu de față la plecarea la război a rezerviștilor de la regimentul 62… Toți acești soldați erau oameni însurați cu nevestele lângă ei. Oare ce se petrecea în inimile lor pline parcă de amarul înmormântării? Într-adevăr, înmormântare părea acest trist convoi, fără dangăt de clopot doar…”.
Încă de la început, fratele lui Liviu Rebreanu a fost marcat de atrocitățile războiului. Cu toate acestea, s-a remarcat ca un militar disciplinat și curajos, fiind chiar decorat pentru faptele sale de arme.
Însă conștiința sa națională și dorința de a nu lupta împotriva românilor au început să-l macine tot mai puternic.
A fost spânzurat de unguri pentru că a refuzat să lupte, pe front, împotriva românilor săi
Momentul decisiv a venit în 1917, când Emil Rebreanu a fost transferat pe frontul românesc. Confruntat cu perspectiva de a lupta împotriva propriului său popor, a încercat să dezerteze pentru a trece la români. Din nefericire, a fost prins de autoritățile austro-ungare, judecat și condamnat la moarte prin spânzurare.
Execuția sa a avut loc într-o pădure de lângă comuna Ghimeș, unde a fost spânzurat ca exemplu pentru alți soldați care ar fi putut încerca să dezerteze.
Sublocotenentul Rebreanu a ales să moară demn, și, înainte de punerea în aplicare a sentinței, 14 mai 1917 ora 22.00, la lumina torțelor, a strigat către asistență: ”Trăiască România Mare!”, înainte să treacă la cele veșnice.
Moartea lui a fost anunțată familiei prin scrisorile trimise de ordonanța sa, Jovan Kurici, un croat care a dorit să se asigure că vestea va ajunge la cei dragi.
Liviu Rebreanu a aflat despre execuția fratelui său abia în 1919. Doi ani mai târziu, scriitorul a participat la ceremonia de deshumare a lui Emil Rebreanu, organizată la Ghimeș.
Trupul acestuia a fost apoi reînhumat, conform dorinței sale, în localitatea Palanca din județul Bacău, pe teritoriul Vechiului Regat al României. În 1922, inspirat de această tragedie, Liviu Rebreanu a publicat celebrul roman „Pădurea spânzuraților”.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/Liviu-Rebreanu-si-sotia-lui-Fany-la-mormantului-fratelui-scriitorului-eroul-militar-Emil-Rebreanu.-Foto-arhiva.jpg)
Liviu Rebreanu și soția lui, Fany, la mormântului fratelui scriitorului, eroul militar Emil Rebreanu. Foto arhiva
”Pădurea Spânzuraților”, o transfigurare literară a destinului lui Emil Rebreanu
Moartea tragică a lui Emil Rebreanu a avut un impact profund asupra fratelui său, Liviu Rebreanu. Scriitorul a transformat această experiență într-o capodoperă literară, romanul „Pădurea spânzuraților”.
Personajul principal, Apostol Bologa, împrumută multe dintre trăsăturile și trăirile fratelui său: conștiința zbuciumată, conflictul dintre datorie și apartenența națională, dar și curajul de a înfrunta moartea pentru un ideal.
Romanul a fost inspirat și de o fotografie care l-a impresionat profund pe Liviu Rebreanu: o imagine a unei păduri în care atârnau spânzurați soldați cehi. Aceasta a întărit viziunea scriitorului asupra dramei umane trăite de fratele său și de alți tineri obligați să lupte într-un război care nu era al lor.
Destinul lui Emil Rebreanu rămâne un simbol al sacrificiului și al conștiinței naționale. El a fost un tânăr care, prins în vâltoarea istoriei, a ales onoarea în locul compromisului.
Viața și moartea sa nu doar că au inspirat una dintre cele mai importante opere ale literaturii române, dar au rămas un exemplu de curaj și loialitate față de propria identitate națională.
Astăzi, memoria lui Emil Rebreanu este păstrată vie prin romanul fratelui său, dar și prin diverse lucrări istorice care readuc în atenție povestea sa impresionantă.
Erou al conștiinței naționale, Emil Rebreanu continuă să fie o figură emblematică a istoriei românești și un exemplu de sacrificiu suprem pentru o cauză dreaptă. Neamul românesc îi este etern recunoscător și nu-l va uita niciodată.