Cel mai vechi dinozaur descoperit în emisfera nordică: Ahvaytum bahndooiveche

Un moment revoluționar în paleontologie a avut loc odată cu descoperirea celui mai vechi dinozaur din emisfera nordică, Ahvaytum bahndooiveche, datând de acum 230 de milioane de ani. Acest dinozaur de mărimea unei găini, dar cu o coadă extrem de lungă, nu doar că aduce informații noi despre istoria timpurie a acestor creaturi, ci și schimbă perspectiva asupra modului în care acestea s-au răspândit pe glob. Descoperirea sa a fost făcută în 2013, în formațiunea Popo Agie din ceea ce este acum statul Wyoming, o regiune care se afla odinioară aproape de ecuator pe supercontinentul Laurasia.

Ahvaytum nu era un gigant precum rudele sale de mai târziu, ci o creatură mică, dar esențială pentru înțelegerea începuturilor dinozaurilor. Cercetările, conduse de Dave Lovelace de la Muzeul de Geologie al Universității din Wisconsin, au evidențiat faptul că acest dinozaur ar putea fi un strămoș timpuriu al sauropodelor, grupul care include ulterior giganți vegetarieni precum Patagotitan.

O descoperire care rescrie istoria dinozaurilor

Datarea cu radioizotopi a rocilor în care au fost găsite fosilele dinozaurului Ahvaytum a confirmat că acesta a trăit în aceeași perioadă cu cei mai vechi dinozauri descoperiți în Gondwana, supercontinentul din emisfera sudică. Această constatare ridică întrebări interesante despre momentul și modul în care dinozaurii s-au răspândit pe planetă. Până acum, se credea că prezența lor în emisfera nordică a apărut cu mult mai târziu.

Cercetătorii au vrut să-și evolueze practicile de teren și să respecte mai bine pământul prin încorporarea cunoștințelor și perspectivelor popoarelor indigene în munca lor. Credit imagine: Jeff Miller/UW–Madison

„Ne imaginăm dinozaurii ca fiind creaturi gigantice, dar nu au început așa”, a explicat Lovelace.

„Ahvaytum avea dimensiunea unei găini, dar coada sa lungă și structura corpului sugerează că era adaptat pentru un stil de viață agil”.

Această descoperire nu doar că rescrie modul în care înțelegem migrația și evoluția dinozaurilor, ci și scoate în evidență relațiile dintre știință și comunitățile indigene, marcând un punct de cotitură în cercetarea paleontologică.

La ce temperatură trebuie copt drobul la cuptorul electric ca să iasă gustos. Se folosește sau nu ventilația?

Temperatura la care trebuie copt cozonacul ca să nu se ardă deasupra. La câte grade trebuie setat cuptorul electric sau pe gaz

O colaborare științifică inovatoare cu comunitățile indigene

Ahvaytum bahndooiveche este primul dinozaur a cărui denumire include limba tribului Shoshone de Est, ca un omagiu adus tradițiilor și perspectivei comunităților locale. Numele său înseamnă „din vremuri îndepărtate” și reflectă atât vechimea creaturii, cât și importanța legăturii dintre cercetători și populațiile indigene. Această abordare inovatoare a fost posibilă datorită colaborării între echipa lui Lovelace și școala Fort Washakie, incluzând studenți și lideri ai triburilor Shoshone și Arapaho.

„Această relație continuă de colaborare este unul dintre cele mai importante rezultate ale descoperirii și denumirii lui Ahvaytum bahndooiveche”, a declarat Amanda LeClair-Diaz, co-autoare a studiului și membră a triburilor Shoshone de Est și Arapaho de Nord.

„De prea multe ori, cercetarea în comunitățile indigene a fost unilaterală, beneficiind doar cercetătorii. Prin această muncă, am reușit să rupem acest ciclu și să construim un proces de reciprocitate”.

Această abordare respectuoasă față de cunoștințele tradiționale și perspectivele indigene ar putea reprezenta un model pentru viitoarele proiecte de cercetare, asigurând un echilibru între știință și patrimoniul cultural.

Ahvaytum bahndooiveche nu este doar un dinozaur important pentru paleontologie, ci și un simbol al modului în care știința poate îmbogăți și respecta diversitatea culturală. Descoperirea sa ne ajută să înțelegem mai bine evoluția timpurie a dinozaurilor și rolul pe care aceste creaturi l-au avut în ecosistemele de acum milioane de ani. În același timp, această poveste ne arată cum colaborările cu comunitățile locale pot deschide noi perspective în cercetare, creând o punte între trecut și prezent.