Cel mai mare accident feroviar din istoria României s-a petrecut în Noaptea de Revelion 1916 – 1917. 1.000 de oameni au murit în catastrofa de la Ciurea

În zorii zilei de 30 decembrie 1916, din gara Galați a plecat un tren aglomerat, cu destinația Iași. Erau vremuri tulburi pentru România: războiul adusese frontul aproape de oraș, iar bubuiturile tunurilor comandate de feldmareșalul August von Mackensen se auzeau din ce în ce mai clar. Mulți civili încercau să fugă de pericol, înghesuindu-se în vagoane în speranța că vor ajunge în siguranță în capitala Moldovei.

Un tren încărcat de speranță și disperare

Alături de acești refugiați, trenul era plin de soldați români, câțiva ruși și membri ai Misiunii Militare Franceze în România.

Printre pasageri se aflau și personalități importante ale vremii: Emil Costinescu, fost ministru de Finanțe, geograful George Vâlsan, marchizul Belloy, Yvonne Blondel, fiica unui fost ambasador francez, dar și comandanți, ofițeri și tineri provenind din familii boierești precum Cantacuzino, Cătuneanu, Crețulescu sau Radovici.

Cu toții sperau să petreacă Anul Nou la Iași, unii dorindu-și chiar să-i transmită urări Reginei Maria. Pe traseul către destinație, trenul a oprit în mai multe stații precum Tecuci, Bârlad, Vaslui, Bârnova, unde s-au adăugat noi vagoane și pasageri, ajungându-se în final la 26 de vagoane.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Datorită încărcăturii colosale, au fost necesare nu mai puțin de patru locomotive pentru a putea continua drumul pe porțiunea dificilă dintre Grajduri și Bârnova.

O călătorie cumplită în plină iarnă

Condițiile de călătorie erau, potrivit mărturiilor, de-a dreptul inumane. Trenul era supraaglomerat, iar vagoanele, majoritatea fără geamuri, înlocuite cu scânduri din motive de camuflaj, nu aveau sistem de încălzire.

Gerul pătrunzător al iernii, combinat cu înghesuiala și lipsa ventilației, au transformat călătoria într-un calvar.

Scriitorul Nicolae Dunăreanu, cunoscut sub pseudonimul Nicolae Perju-Ionescu, a descris ulterior în nuvela sa Ciurea această experiență:

„Nu era un colțișor liber, nu se putea să-ți fixezi cele două picioare măcar pe o scară sau un tampon… funcționari înalți, o misiune străină, femei, copii și ruși, îngrozitor de mulți.”, notează Historia.

Yvonne Blondel a relatat în jurnalul său imagini cutremurătoare: oameni înghețați de frig, corpuri aruncate de pe tren în curbe, umbre încremenite de ger. Ea amintește un episod dramatic în care un bărbat și un copil de zece ani au fost găsiți morți din cauza temperaturii scăzute.

Ninsorile abundente din acea perioadă nu făceau decât să înrăutățească situația, în timp ce trenul se târa cu greu spre nord, purtând cu el suferința a mii de oameni.

Vezi și: Impiegatul care a provocat cel mai grav accident feroviar din România comunistă, 22 de morți, 72 raniți. Judecat în public, condamnat la moarte, dar ajuns la pensie în liniște

Trenul a deraiat chiar în Noapte de Revelion

După ore întregi de efort, trenul a ajuns în stația Bârnova în noaptea de 30 spre 31 decembrie. Părea că finalul călătoriei se apropie, însă ceea ce urma să se întâmple avea să rămână pentru totdeauna în istoria neagră a căilor ferate române.

La ora unu dimineața, trenul a pornit din stația Bârnova și a intrat într-un tunel. După ieșirea din acesta, pe coborârea spre stația Ciurea, mecanicii au observat că trenul începe să capete o viteză periculoasă, care nu mai putea fi controlată.

Frânele nu mai funcționau, iar trenul a parcurs distanța care în mod normal ar fi durat aproape o jumătate de oră în doar nouă minute.

„Am simțit perfect cum trenul a sărit de pe șine ca o reptilă monstruoasă de fier și de oțel, trăgându-i pe toți călătorii săi spre mutilare sau spre marea călătorie de dincolo…”, nota în jurnalul său Yvonne Blondel, supraviețuitoare a tragediei.

Descrierea ei continuă cu o imagine apocaliptică: obiecte prăvălindu-se peste trupul ei, țipete, întuneric și o durere sfâșietoare care a părut să dureze o eternitate.

Căpitanul Grigore Romalo, care se afla în cabina primei locomotive, a relatat și el momentele de panică: frâna Westinghouse nu a funcționat, iar cea de mână nu a fost suficientă pentru a reduce viteza. A fost aruncat din locomotivă în urma impactului și s-a trezit pe marginea liniei, între resturi de metal și trupuri.

Cel puțin o mie de oameni și-au pierdut viața în accident

În jurul orei 1:12, trenul a deraiat în stația Ciurea. Impactul a fost devastator: vagoanele s-au ciocnit unele de altele, multe s-au sfărâmat complet, iar unele au luat foc.

Bagaje, provizii și oameni au fost mistuiți de flăcări. Estimările ulterioare au vorbit despre cel puțin 1.000 de morți, ceea ce face din catastrofa de la Ciurea cel mai grav accident feroviar din istoria României și unul dintre cele mai grave din Europa.

Yvonne Blondel a relatat că, imediat după accident, au apărut salvatori, dar și prădători. Soldați români și ruși, inclusiv cei de la depozitul de muniții din apropiere și din batalionul de căi ferate, au intervenit curajos. Totodată, au fost și indivizi care au profitat de haos pentru a jefui victimele.

Vezi și: Povestea celui mai rapid tren din România, construit de inginerul Nicolae Malaxa în perioada interbelică: ”Atingea o viteză astronomică” 

„Vagoane sfărâmate, arse, echipe de lucrători scoteau morții de sub ruine…”

În dimineața zilei de 31 decembrie, vestea catastrofei s-a răspândit în tot orașul Iași. Ziarul Mișcarea relata că la fața locului s-au deplasat imediat prefectul județului, Petru Fântânaru, șeful poliției Gh. Corbescu, directorul CFR pe mișcare, ministrul Lucrărilor Publice Dimitrie Grecianu și doi procurori.

În ciuda frigului năprasnic, curioșii s-au adunat lângă gară pentru a vedea urmele tragediei. Nicolae Dunăreanu, martor ocular, a descris scena dezastrului astfel:

„Vagoane sfărâmate, arse, echipe de lucrători scoteau morții de sub ruine. În spatele gării, morții erau înșirați pe patru rânduri… cu ochii scoși, capetele sparte, brațe detașate, femei, ofițeri, soldați…”.

Rapoartele oficiale au fost contradictorii în privința numărului de victime, dar martorii și sursele vremii indică o cifră de aproximativ 1.000 de morți și numeroși răniți. Mulți dintre cei decedați nu au fost identificați niciodată, iar rămășițele lor au fost îngropate în gropi comune.

Cea mai mare tragedie feroviară din istoria României

Accidentul feroviar de la Ciurea din noaptea dintre anii 1916 și 1917 rămâne o rană adâncă în istoria României. Cu toate acestea, în lipsa unor monumente sau ceremonii oficiale anuale, memoria colectivă l-a lăsat în umbră.

A fost o tragedie amplificată de contextul războiului, de lipsa de organizare, de haosul administrativ, dar și de dorința disperată a oamenilor de a scăpa din calea pericolului.

Astăzi, când privim în urmă, nu putem decât să reflectăm la lecțiile acestei catastrofe: despre pericolul supraaglomerării, despre neglijența tehnică și, mai ales, despre fragilitatea vieții în vremuri de criză. Accidentul de la Ciurea nu este doar un episod trist din trecut, ci și un avertisment pentru viitor.

Cel mai grav accident feroviar din istorie s-a produs în 2004 în Sri Lanka. Un tren a fost lovit de tsunami-ul care a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Bilanțul victimelor a depășit, atunci, 1.700 de oameni.

Vezi și: Accident feroviar la Bușteni: un tren cu peste 400 de pasageri a lovit un camion. Traficul feroviar, blocat temporar