Cel mai lung an din istoria modernă a fost 1972, iar fenomenul chiar are o explicație

Când ne gândim la „cei mai lungi ani”, ne vin în minte crize politice, scandaluri sau pandemii. Dar există un an care, dincolo de metafore, chiar a fost mai lung decât oricare altul din istoria modernă, la propriu, în număr de secunde: 1972. Nu doar că a fost an bisect, cu 366 de zile, dar a primit și două „cadouri” în plus: două secunde adăugate artificial în calendar.

Rezultatul? 1972 a durat 31.622.402 secunde, adică cu 2 secunde mai mult decât un an bisect obișnuit și cu peste 86.000 de secunde (24 de ore și 2 secunde) mai mult decât un an de 365 de zile. Și nu are nicio legătură cu Watergate, „Nașul” sau ultima plimbare a oamenilor pe Lună, deși toate s-au întâmplat atunci. Explicația stă în felul în care am decis, ca omenire, să măsurăm timpul.

Ce sunt, de fapt, secundele suplimentare și de ce ne bat la cap

De zeci de ani, lumea folosește timpul universal coordonat (UTC), bazat pe ceasuri atomice extrem de precise. Acestea „numără” oscilațiile atomilor de cesiu – 9.192.631.770 de vibrații pentru o secundă – și ar da o eroare de una-două secunde în… milioane de ani. Problema este că Pământul nu se învârte la fel de precis.

Rotația Terrei e ușor „șubredă”: este influențată de maree, de mișcarea masei de aer și apă, de interiorul planetei. Asta face ca durata unei zile astronomice să nu fie mereu fix 24 de ore. Dacă am merge doar pe ceasurile atomice, în timp, „ora oficială” ar începe să o ia ușor înaintea poziției reale a Soarelui pe cer.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Ca să împăcăm cele două sisteme – cel atomic și cel astronomic – s-au inventat așa-numitele „secunde intercalare” (leap seconds). Din când în când, se adaugă o secundă în plus la final de 30 iunie sau 31 decembrie, ca să „tragem înapoi” ceasul atomic și să-l aducem înapoi în pas cu rotația Pământului. 1972 a fost primul an în care s-a recurs la această soluție… de două ori.

De ce 1972 a primit două secunde bonus și cine mai deține recorduri

În iunie 1972 s-a introdus prima secundă suplimentară din istorie, în urma unui acord internațional. Pământul „rămăsese în urmă” față de timpul atomic, iar specialiștii au decis să adauge o secundă la finalul zilei de 30 iunie. Până la final de an, diferența se acumulase iar, așa că, la 31 decembrie, s-a repetat operațiunea: încă o secundă în plus.

De atunci, au mai fost adăugate aproape 30 de secunde intercalare, dar 1972 rămâne singurul an care a primit două astfel de ajustări separate. Din acest motiv, este considerat cel mai lung an din istoria modernă, dacă măsurăm strict în secunde.

Interesant este că, în ultimii ani, rotația Pământului a început să se accelereze ușor, ceea ce ar putea duce, la un moment dat, la introducerea unei „secunde negative” – adică scoaterea unei secunde, nu adăugarea ei. Practic, am avea o zi oficială cu o secundă mai scurtă.

Dacă ieșim din era ceasurilor atomice și ne întoarcem în Antichitate, găsim un alt „an monstruos”: 46 î.Hr., așa-numitul „an al confuziei”, când Iulius Cezar a adăugat, cu ajutorul astronomilor, până la 445 de zile pentru a-și reseta calendarul. Dar în epoca modernă, în care timpul se măsoară la nivel de miliardimi de secundă, 1972 rămâne campionul absolut – anul care, la propriu, a durat mai mult decât toate celelalte.