Ce tip de busuioc trebuie pus sub pernă pe 29 spre 30 noiembrie. Tradiția spune că doar acesta „funcționează”
În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, când creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei, în multe regiuni ale țării se păstrează un obicei vechi, transmis din generație în generație: fetele nemăritate își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul. Deși pare o practică simplă, tradiția populară spune că nu orice fir de busuioc este potrivit și că doar anumite ramuri au puterea de a aduce un vis prevestitor.
Ce fel de busuioc se pune sub pernă
Potrivit credinței străvechi, busuiocul este o plantă sacră, considerată protectoare împotriva spiritelor rele și un simbol al iubirii curate. De aceea, în noaptea Sfântului Andrei, moment în care, conform tradiției, granița dintre văzut și nevăzut este mai subțire, busuiocul devine un obiect ritualic. Obiceiul spune că fetele care își doresc să afle cu cine se vor mărita trebuie să pună sub pernă busuioc sfințit la biserică, nu busuioc obișnuit din piață sau din grădină.
Mai exact, este vorba despre busuiocul din buchetul cu care preotul stropește cu agheasmă în timpul slujbelor speciale. Acest buchet, folosit la binecuvântări și sfințiri, poartă, conform tradiției, o energie aparte, sacră, ceea ce îl face singurul considerat „valabil” pentru ritualul de Sfântul Andrei. Se spune că doar busuiocul sfințit are puterea de a deschide „calea visului” și de a arăta chipul viitorului soț.
Obiceiul este întâlnit cu precădere în mediul rural, însă, în ultimii ani, tot mai multe tinere din orașe au început să îl reînvie, atrase de farmecul sărbătorilor tradiționale. În unele zone, fetele merg chiar în ajunul sărbătorii la biserică pentru a cere preotului câteva fire din buchetul de busuioc. Odată ajunse acasă, plantele sfințite sunt puse cu grijă sub pernă, însoțite uneori de rugăciuni scurte sau de dorințe rostite în gând.
Alte tradiții legate de Sfântul Andrei
Credința populară spune că visul trebuie să fie clar, iar chipul băiatului văzut în noaptea de 29 spre 30 noiembrie este cel al persoanei cu care fata se va căsători. Dacă visul este neclar, fără chip sau plin de simboluri, se spune că fata fie nu și-a ales corect busuiocul, fie nu este încă „scris” să se căsătorească.
Pe lângă ritualul busuiocului, noaptea Sfântului Andrei este bogată în tradiții menite să aducă protecție și belșug. În unele gospodării se practică ungerea ușilor și ferestrelor cu usturoi pentru a alunga spiritele rele, în altele se pune grâu la încolțit pentru a aduce norocul în anul următor. Totuși, ritualul busuiocului rămâne cel mai popular, poate și pentru că este strâns legat de dorința de iubire și împlinire sufletească.
Astfel, dacă dorești să respecți tradiția în mod autentic, nu uita: busuiocul pe care îl pui sub pernă în noaptea de Sfântul Andrei trebuie să fie busuioc sfințit, luat de la biserică, din buchetul folosit de preot pentru stropirea cu agheasmă. Numai acesta, spune credința populară, își păstrează puterea de a dezvălui ursitul.