Ce spun oamenii de știință despre legătura dintre autism și paracetamol la gravide, anunțată de Donald Trump fără argumente

Anunțul făcut de președintele SUA, Donald Trump, că paracetamolul (acetaminofen/Tylenol) ar crește riscul de autism dacă este utilizat în sarcină a ridicat instantaneu semne de întrebare în comunitatea medicală. În aceeași apariție, el a reluat și mitul – demult demontat – al unei legături între vaccinuri și autism. Specialiștii au reacționat rapid și ferm: afirmațiile politice nu schimbă datele științifice, iar „asocierile” observate în unele studii nu înseamnă „cauzalitate”. Mai jos, punem cap la cap ce se știe din cercetări solide, ce spun organizațiile profesionale și de ce mesajele alarmiste pot face mai mult rău decât bine, în special femeilor însărcinate.

Organizațiile de pacienți și experții: „Periculos, anti-știință și iresponsabil”

Reacția uneia dintre cele mai respectate organizații din domeniu, National Autistic Society (Marea Britanie), a fost lipsită de echivoc. Mel Merritt, responsabilă de politici publice, a numit declarațiile „periculoase, anti-știință și iresponsabile”, subliniind că „analgezicele nu cauzează autism, iar vaccinurile nu cauzează autism”. Mesajul central: nu există dovezi științifice robuste care să susțină asemenea afirmații; a le rostogoli echivalează cu dezinformare care „pune în pericol femeile însărcinate și copiii” și stigmatizează persoanele autiste. Organizația îndeamnă publicul să caute informații pe site-uri ale instituțiilor medicale și ale organizațiilor dedicate autismului.

Ce spun autoritățile de reglementare și societățile medicale

Tonul autorităților sanitare și al societăților profesionale a fost mult mai nuanțat decât declarațiile politice. În Australia, autoritatea de reglementare (TGA) menține paracetamolul în categoria de sarcină „A”, considerat sigur atunci când este folosit corect. Președinta Asociației Medicale Australiene, dr. Danielle McMullen, a reamintit că paracetamolul rămâne „o opțiune rezonabilă și sigură pentru durere și febră în sarcină”, cu recomandarea generală valabilă pentru orice medicament: folosire minimă, la nevoie și în dozele cele mai mici eficace, după consult medical.

Medici de sănătate publică au amintit, de asemenea, ceva esențial ce se pierde ușor în dezbaterea publică: febra în sarcină este un factor de risc cunoscut pentru complicații și trebuie tratată. „Dacă faci febră, paracetamolul o va reduce – iar netratarea febrei este mai problematică decât paracetamolul”, a explicat dr. Norman Swan. Din aceeași zonă de prudență echilibrată vine și mesajul colegiului american al obstetricienilor (ACOG): acetaminofenul este una dintre puținele opțiuni antitermice și analgezice considerate sigure pentru gravide; studiile de până acum nu demonstrează o relație cauzală între folosirea prudentă în oricare trimestru și tulburări de dezvoltare fetală.

Pe scurt: recomandarea standard rămâne folosirea judicioasă, la doza minimă eficace, pentru durere sau febră – în dialog cu medicul curant.

Dovezile științifice: asocieri mici, rezultate amestecate și confuzori mari

De mai bine de un deceniu, cercetători din mai multe țări testează ipoteza unei posibile legături între utilizarea acetaminofenului în sarcină și riscuri neurodezvoltamentale ulterioare (inclusiv autism și ADHD). Imaginea de ansamblu din studii mari, de calitate, arată așa:

• Unele studii observaționale au raportat asocieri mici (de ordinul câtorva procente) între expunere și diagnostic ulterior de autism. Aceste semnale statistice sunt inconsistente între studii și, prin natura lor, nu dovedesc cauzalitate .
• Studii robuste cu controale mai bune pentru factorii de confuzie – inclusiv analize între frați/surori (sibling-comparisons), care țin cont implicit de o parte din bagajul genetic și din mediul familial – nu au mai găsit acele asocieri. Un astfel de studiu, pe 2,4–2,5 milioane de nașteri în Suedia, a arătat că diferențele observate inițial se estompează când compari frați expuși vs. neexpusi; concluzia: e mai probabil ca factorii genetici și caracteristicile materne (de exemplu, infecții, afecțiuni care cauzează durere/febră) să explice semnalele inițiale, nu medicamentul în sine . Un alt studiu amplu, în Japonia, care a folosit aceeași abordare între frați, a ajuns la aceeași concluzie .
• Recenziile sistematice ajung, la rândul lor, la concluzii prudente: unele trec în revistă asocieri statistice mici, altele notează că „expunerea in utero la acetaminofen este improbabil să confere un risc clinic important” pentru autism, având în vedere limitele metodologice și confuzorii greu de controlat complet în studiile observaționale.

Această discrepanță între „unele asocieri” și „lipsa dovezii de cauzalitate” este exact motivul pentru care epidemiologii repetă mantra: asocierea nu înseamnă cauzalitate . Femeile însărcinate care iau paracetamol sunt, în medie, diferite de cele care nu iau: au avut o infecție, o durere severă, migrene, comorbidități – iar acești factori „de fond” pot fi cei care cresc riscurile, nu pastila în sine. Când compari frați crescuți în același mediu și cu jumătate din genom comun, asocierile tind să dispară, ceea ce indică un confounding puternic.

Cercetători care studiază autismul subliniază aceeași idee. Andrew Whitehouse (Kids Research Institute, Australia) notează că studiile au produs rezultate neomogene , cu „ asocieri mici care nu dovedesc că acetaminofenul cauzează autism”. Hannah Kirk (Monash University) reamintește că genetica joacă un rol major – „sute de gene sunt asociate cu autismul” – iar nicio lucrare nu a demonstrat o cauză directă legată de paracetamol.

Mesaj similar vine din partea experților citați de Nature: „ Nu există dovezi definitive că paracetamolul în sarcină ar fi o cauză a autismului; acolo unde se văd asocieri, ele sunt foarte, foarte mici ”, spune James Cusack (Autistica). Epidemiologi precum Viktor Ahlqvist (Karolinska) explică de ce: utilizare OTC greu de cuantificat precis, auto-raportare imperfectă, plus confuzori masivi (starea de sănătate maternă, febra, mediul familial). În studiul său pe 2,5 milioane de nașteri, diferența brută a fost de ordinul 1,33% vs 1,42% – iar în analiza între frați a dispărut .

Vaccinurile și autismul: consensul științei rămâne neschimbat

În aceeași apariție, președintele Trump a amestecat suspiciuni despre vaccinuri, reluând un mit demontat de decenii de cercetări: nu există legătură între vaccinare și autism. De la studiile populaționale care au urmărit cohorte întregi de copii (Danemarca este exemplul clasic) până la analize pe diverse tipuri de vaccin, ingrediente și calendare de imunizare, rezultatul e constant: fără asociere cauzală . De altfel, articolul mic din 1998 care a alimentat mitul a fost retras, iar autorul și-a pierdut licența. Societățile profesionale (de la ACOG la organizațiile de pediatrie) consideră asemenea afirmații contrare evidenței și periculoase pentru sănătatea publică.

În sarcină, riscul real ignorat de retorica alarmistă: febra netratată

Când discuți lucid despre „risc vs beneficiu” în sarcină, două puncte sunt cruciale:

1. Febra netratată la gravide este, ea însăși, asociată cu riscuri pentru mamă și făt. A ignora febra „ca să eviți paracetamolul” poate crește riscul de complicații (inclusiv avort, naștere prematură sau defecte dacă apare devreme).
2. Alternativele la paracetamol (aspirină, ibuprofen) sunt, în multe situații, mai puțin sigure în sarcină, în special în trimestrele II-III.

De aceea, recomandarea clinică mainstream rămâne valabilă: folosește paracetamol dacă ai nevoie pentru durere/febră, la doza minimă eficace , cât mai puțin timp , după sfatul medicului . „Nu lua nimic dacă nu ai nevoie”, dar „dacă ai nevoie, ia–l” – pentru că netratarea febrei este mai dăunătoare decât medicamentul în sine.

Despre leucovorin: promisiune timpurie pentru un subgrup, dar nu „tratament pentru autism”

Din același pachet anunțat, administrația a lăsat de înțeles că va împinge rapid schimbări de etichetare pentru leucovorin (acid folinic), sugerând beneficii la copiii cu autism. Contextul științific: există studii mici, randomizate, dublu-orb , care indică îmbunătățiri ale comunicării verbale la un subgrup de copii cu deficit de folat cerebral (un fenotip rar, identificabil prin biomarkeri). În schimb, nu există încă dovezi mari, convingătoare care să justifice un „tratament general pentru autism” – iar organizațiile profesionale (de ex., Asociația Americană de Psihiatrie) cer prudență și mai multă cercetare înainte de recomandări pe scară largă. Aprovizionarea politicilor publice cu „promisiuni” premature riscă să ridice speranțe nerealiste și să devieze resurse de la intervențiile cu eficacitate demonstrată (terapii educaționale, sprijin pentru familie, adaptări la școală, servicii sociale).

De ce sunt periculoase declarațiile fără acoperire

Există cel puțin patru efecte secundare nedorite ale unor mesaje categorice, fără ancoraj în consensul științific:

• Sperii femeile însărcinate să evite tratamente necesare (de pildă, reducerea febrei), cu potențial de risc real pentru sarcină.
• Erodezi încrederea în vaccinuri și în instituțiile de sănătate publică – cu consecințe previzibile: reemergența bolilor prevenibile și scăderea acoperirii vaccinale.
• Stigmatizezi persoanele autiste, prezentând autismul ca o „criză” sau „dezastru”, în loc să promovezi acceptarea, sprijinul și adaptările necesare într-o societate incluzivă .
• Politizezi cercetarea , grăbind concluzii pe teme complexe unde știința are nevoie de timp, metode riguroase și replicare independentă.

Nu în ultimul rând, confunzi publicul prin combinarea unor noțiuni reale („folosește judicios medicamente în sarcină”, „studiile continuă”) cu concluzii pe care datele nu le susțin („nu lua paracetamol deloc”, „vaccinurile sunt de vină”).

Ce știm despre cauzele autismului – și ce nu știm (încă)

Consensul actual: nu există o singură cauză a autismului. Contribuie o combinație complexă de factori genetici (sute de gene implicate, cu efecte cumulative) și de mediu (probabil multiple, fiecare cu efect mic). Partea genetică este puternică ; de aceea, designurile de studiu care controlează genetica (de exemplu, comparațiile între frați) sunt atât de informative. În paralel, multe dintre „creșterile” observate în prevalență sunt explicate de schimbarea criteriilor de diagnostic , conștientizare mai bună și screening mai larg, nu neapărat de o epidemie reală.

Ce nu susține știința: concluzia că acetaminofenul cauzează autism; că vaccinurile cauzează autism; că am identificat un „vinovat unic” pe care îl putem „scoate” din societate pentru a opri diagnosticele.

Îndrumare practică pentru gravide (în acord cu recomandările medicale)

• Nu lua niciun medicament „preventiv” . În sarcină, orice medicament se ia numai dacă este necesar .
• Dacă ai febră sau durere , contactează medicul . Paracetamolul rămâne prima opțiune pentru febră/durere în sarcină, folosit la doza minimă eficace, pe durată minimă .
• Evită AINS (ibuprofen, naproxen) în trimestrul II-III, decât dacă medicul le recomandă în mod expres.
• Continuă imunizările recomandate (de ex., antigripal, anti-COVID când este indicat). Prevenirea febrei și a infecțiilor în sarcină este benefică pentru mamă și făt.
• Pentru întrebări despre suplimente (de pildă, acid folic), respectă ghidurile naționale și sfatul medicului. Nu lua leucovorin „off-label” fără indicație clară; datele sunt preliminare și vizează subgrupuri specifice .

Concluzie

Autismul este o neurodivergență pe tot parcursul vieții, nu o „boală” care trebuie „vindecată”. Oamenii de știință investighează cauze și intervenții de zeci de ani; rezultatul nu este o poveste simplă, ci un peisaj complex de factori multipli , cu efecte mici , interacționând cu un fundal genetic important. În acest peisaj, paracetamolul în sarcină nu a fost demonstrat a fi o cauză a autismului, iar vaccinurile au fost excluse ca atare de cercetări riguroase repetate.

A transforma incertitudinile firești ale științei în verdicturi politice sau în sfaturi medicale absolute („nu luați deloc X”, „vaccinurile…”) este imprudent și riscant. Mesajul responsabil rămâne cel formulat de comunitatea medicală: folosiți medicamentele în sarcină judicios, când e nevoie, în dialog cu medicul; tratați febra; vaccinați-vă conform recomandărilor; verificați informațiile la surse de încredere . Iar când vine vorba despre autism, ascultați știința, dar și vocile persoanelor autiste : au dreptul la respect, sprijin și o dezbatere publică eliberată de mituri.