Ce pensie ia un colonel în rezervă. Diferențele față de generali și soldați
Pensiile militare de stat din România sunt reglementate prin Legea nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare. Spre deosebire de pensia publică obișnuită, pensia militară este o pensie de serviciu: se calculează pe baza veniturilor din ultimele luni de activitate, luând în considerare solda de funcție, solda de grad, gradațiile, sporurile pentru comandă sau merit și alte indemnizații specifice.
Pensiile din sistemul militar
Pentru un ofițer cu gradul de colonel, pensia se stabilește pornind de la media veniturilor brute obținute în șase luni consecutive din ultimii cinci ani de activitate. Aceste venituri sunt actualizate la momentul ieșirii la pensie, iar legea permite includerea sporurilor și indemnizațiilor care reflectă responsabilitatea funcției. Cu cât colonelul a deținut funcții de conducere mai importante și a avut o vechime mai mare, cu atât pensia rezultată este mai consistentă.
Conform datelor publice, un colonel în rezervă poate avea o pensie lunară cuprinsă, în funcție de cariera sa, între aproximativ 8.000 și 20.000 de lei. Media pensiilor pentru ofițeri, categorie din care fac parte și coloneii, era estimată în 2025 la circa 6.400 de lei pe lună, însă aceasta reflectă și cazurile mai modeste, fără sporuri mari de comandă.
Comparativ cu alte grade, diferențele sunt evidente. La baza ierarhiei, soldații gradați beneficiază de pensii care, în medie, nu depășesc 3.200 de lei lunar. Chiar și subofițerii, care au o carieră militară mai lungă și responsabilități mai mari, rămân cu pensii considerabil mai mici decât cele ale coloneilor.
Cele mai mari pensii din sistem
În partea de sus a ierarhiei, generalii au cele mai mari pensii din sistem. Media raportată în 2025 depășea 12.800 de lei lunar, iar în unele cazuri excepționale, când funcțiile au fost foarte importante, pensiile au trecut de 30.000 de lei. Aceste diferențe sunt justificate prin nivelul de comandă și răspunderea uriașă pe care o presupun gradele de general, dar provoacă și controverse publice, întrucât sumele sunt de câteva ori mai mari decât pensiile obișnuite din sistemul public.
Pentru un colonel, situația este intermediară: pensia nu ajunge la nivelul unui general, dar este semnificativ mai mare decât cea a unui soldat sau subofițer. În practică, doi colonei care se pensionează în ani diferiți sau din poziții diferite pot avea pensii cu mult diferite. De exemplu, un colonel care a lucrat mai mult în funcții administrative, fără sporuri mari, va avea o pensie apropiată de media ofițerilor, în timp ce un colonel care a comandat structuri importante și a acumulat vechime maximă poate ajunge la pensii apropiate de cele ale generalilor.
Trebuie reținut și faptul că legislația s-a modificat de mai multe ori, ceea ce înseamnă că anul ieșirii la pensie influențează decisiv suma finală. În plus, pensiile militare se actualizează atunci când cresc soldele de grad și de funcție pentru militarii activi, ceea ce menține un raport strâns între veniturile din activitate și pensiile în plată.