Ce mâncau dacii zi de zi. Cele două alimente de bază preferate de strămoșii noștri
Alimentația dacilor este un subiect adesea trecut cu vederea în documentările istorice, dar cercetătorii pasionați de acest domeniu au reușit să adune suficiente dovezi pentru a contura un tablou destul de clar al dietelor acestor popoare antice. Dacii și geții, strămoșii românilor, aveau obiceiuri alimentare variate, iar două dintre alimentele lor de bază erau lactatele și cerealele. Acestea constituiau hrana zilnică a dacilor și erau esențiale atât pentru supraviețuirea lor, cât și pentru ritualurile tradiționale.
Lactatele – Baza alimentației dacilor
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale alimentației dacilor este dragostea lor pentru lactate. Conform cercetărilor istorice și arheologice, dacii erau cunoscuți ca ”băutori de lapte”. Acest titlu le vine de la faptul că laptele de vacă, oaie și capră constituia un aliment esențial în dieta lor.
De altfel, dovezile arheologice, inclusiv oasele de vacă găsite în locuințele dacice, sugerează că laptele era un produs foarte consumat, folosit atât ca băutură, cât și pentru prepararea unor produse precum brânza și zerul. Radu Popovici, expert culinar, susține, în seria sa de articole ”La masă cu strămoșii”, că femeile dace știau să producă iaurt și unt, dar brânza rămânea, totuși, cel mai apreciat produs lactat.
Mai mult, cuvintele ”brânză” și ”zer” sunt considerate de origine dacă și fac parte din vocabularul limbii române. Întrucât laptele nu se putea păstra mult timp, procesarea lui în diverse forme – brânză sau zer – ajuta la conservarea acestuia pentru perioade mai lungi. Aceste alimente erau extrem de hrănitoare și se adăugau frecvent în rețetele tradiționale, gătite mai ales sub formă de fierturi și terciuri.
Cerealele și legumele – Complementul ideal
Cerealele și legumele erau al doilea pilon al alimentației dacilor. Aceștia consumau o varietate de cereale, iar meiul și grâul erau cele mai folosite, fiind folosite pentru a pregăti terciuri hrănitoare.
De exemplu, un terci de mei putea fi combinat cu legume precum spanac, lobodă, ciuperci sau chiar ouă, iar la final se adăuga lapte, obținându-se o mâncare consistentă și plină de vitamine.
În același timp, legumele proaspete și uscate erau esențiale în alimentația zilnică. Printre preferatele dacilor se numărau mazărea, lintea, năutul, dar și morcovii, varza, spanacul și lăptucile.
Acestea erau adesea folosite pentru a prepara tocănițe sau fierturi, iar diverse plante aromatice, cum ar fi usturoiul și ceapa, erau adăugate pentru a intensifica gustul mâncărurilor.
Usturoiul, în special, avea un rol important, nefiind doar un ingredient pentru preparate, ci și un remediu pentru diverse afecțiuni. Sursele istorice sugerează că dacii îl foloseau sub formă de pastă sau mujdei, un preparat ce s-a păstrat până în zilele noastre în tradiția culinară românească.
Carnea – Un ingredient mai rar, dar esențial
Deși carne se consuma mai puțin frecvent decât lactatele și produsele vegetale, aceasta nu lipsea din alimentația dacilor, mai ales în sezonul rece. Dacii aveau o mare diversitate în ceea ce privește sursele de carne.
Carnea de vită și porc era preferată, dar și peștele și carnea de pasăre erau consumate, mai ales în zonele unde apa curgea din belșug. În plus, vânatul, precum cerbul și mistrețul, era un ingredient mai rar, dar esențial în alimentația aristocrației dacice.
Carnea era pregătită fie friptă pe proțap, fie fiartă, iar rar se prăjea. De asemenea, în perioada de iarnă, atunci când resursele de hrană erau mai limitate, carnea era conservată pentru a fi consumată mai târziu, iar acest obicei era esențial pentru supraviețuirea triburilor.