Ce înseamnă handicap grav, accentuat și mediu. Diferențele exacte dintre gradele de dizabilitate
În România, încadrarea în grad de handicap se face pe baza unor criterii medico-psihosociale care evaluează impactul unei deficiențe asupra capacității de autonomie şi de integrare socială. Legea stabilește gradele de handicap, care sunt patru: ușor, mediu, accentuat și grav, iar normele operative și ordinele ministeriale detaliază criteriile pentru fiecare grad.
Cum se stabilește gradul de handicap
Evaluarea este făcută de comisiile județene (sau la nivelul sectoarelor pentru București) constituite la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sau la unități desemnate. Procesul urmărește nu numai diagnosticul medical, ci și efectele funcționale: capacitatea de mișcare, autoîngrijire, comunicare, adaptare socială și necesitatea unor măsuri de sprijin. În practică, se folosesc grile și scoruri prevăzute în ordine ministeriale care diferențiază între grav, accentuat și mediu în funcție de severitatea și numărul deficiențelor.
Handicap grav (grad I)
Semnifică pierderea majoră a autonomiei, necesitând îngrijire permanentă sau asistență continuă. Persoanele încadrate aici au limitări severe în activitățile zilnice și implică, frecvent, însoțitor sau asistent personal. Acest grad este acordat când scorurile funcționale ating praguri superioare conform grilelor.
Handicap accentuat (grad II)
Persoana prezintă deficiențe importante care reduc semnificativ autonomia, dar nu impun întotdeauna asistență permanentă. Necesită sprijin frecvent pentru anumite activități (îngrijire, mobilitate, comunicare). În practică, este gradul mediu-spre-sever în scala de evaluare.
Handicap mediu (grad III)
Afectează funcţionalităţi importante, însă persoana îşi păstrează un grad de independență mai mare. Intervențiile terapeutice sau suportul social pot menține sau îmbunătăți integrarea profesională și socială.
Drepturi și facilități aferente gradelor de handicap
Legea 448/2006 şi normele ulterioare prevăd o serie de drepturi care variază în funcție de grad, de la protecție medicală şi programe de recuperare, până la prestaţii financiare și facilităţi fiscale sau de transport:
Indemnizație lunară pentru persoanele adulte cu handicap (cu cuantum diferențiat şi proceduri specifice), precum şi buget personal complementar, sume care pot fi actualizate prin acte normative.
- Gratuități la transportul urban/interurban, uneori pentru însoţitor, în funcţie de grad şi reglementări locale.
- Acces prioritar la locuințe sociale, scutiri sau facilități la plata chiriei pentru persoanele cu handicap grav.
- Asistent personal, servicii de recuperare şi protecţie socială, precum şi deduceri sau scutiri fiscale conform legislației în vigoare.
Cererea de evaluare se depune la DGASPC sau unitatea competentă, cu dosar medical complet. Certificatul de încadrare se eliberează pentru un interval (permanent sau revizuit) şi poate fi contestat în instanţă sau reexaminat la termen. Ordinele recente au actualizat grilele medico-psihosociale pentru a face evaluarea mai obiectivă, însă aplicarea practică poate varia şi implică interpretare medicală.
Gradul de handicap nu este doar o etichetă medicală: el reflectă cât de mult o deficiență restrânge viața cotidiană și indică tipul de sprijin necesar. Cunoaşterea criteriilor şi a drepturilor este esenţială pentru accesarea corectă a prestaţiilor şi a serviciilor care pot îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi.