Ce înseamnă cu adevărat să fii „cool” sau „mișto”? Oamenii de știință încearcă să definească imposibilul

Pentru generații întregi, ideea de „a fi cool” sau „mișto” a fost mai degrabă o senzație intuitivă decât un concept clar definit. Însă cercetătorii de la Asociația Americană de Psihologie au încercat să decodeze acest mister și au publicat recent un studiu care stabilește, în premieră, o listă de trăsături ce definesc ceea ce înseamnă să fii perceput ca „mișto” în peste 12 țări, inclusiv SUA, Australia și Africa de Sud.

Conform studiului, o persoană „cool” este percepută ca fiind extrovertită, hedonistă, puternică, aventuroasă, deschisă și autonomă, scriu cei de la The Guardian. Cu alte cuvinte, cineva care trăiește cu plăcere, are încredere în sine, îndrăznește să iasă din tipare și nu are nevoie de validarea celorlalți. Dar chiar și așa, cei implicați în domeniile creative sau culturale susțin că „a fi mișto” rămâne, în esență, un mister imposibil de încapsulat într-o formulă fixă.

„Mișto” nu se explică, se simte

Chris Black, consultant de brand și co-prezentator al podcastului How Long Gone, spune că trăsăturile menționate în studiu sunt „relativ corecte”, dar că adevărata esență a cool-ului este acel je ne sais quoi – ceva ce nu poate fi pus în cuvinte. „Este o stare care nu se definește, ci se trăiește. Nu cred că cineva se poate numi cu adevărat cool fără să își piardă tocmai acea aură.”

Scriitoarea și critica culturală Philippa Snow compară ideea de a fi „cool” cu carisma – un fenomen recunoscut, dar greu de explicat. Ea citează celebra vorbă despre pornografia greu de definită: „Știi când o vezi”. Iar tocmai această intuiție pare să fie cheia – nu există o formulă exactă, ci mai degrabă o reacție instinctivă la o combinație de atitudine, nonșalanță și autenticitate.

Istoria „cool-ului” și contradicțiile sale moderne

Conceptul de „cool” a apărut în cultura jazz a anilor 1940, când saxofonistul afro-american Lester Young sfida normele rasiale refuzând să zâmbească pe scenă și purtând ochelari de soare chiar și în interior. El a fost și primul care a folosit expresia „that’s cool”, care ulterior a intrat în limbajul popular ca simbol al rebeliunii și independenței.

Astăzi, ideea de „cool” a devenit adesea o estetică de brand, un algoritm de social media sau o strategie de marketing. Profesorul Joel Dinerstein, care predă un curs despre istoria „cool-ului” la Tulane University, susține că adevăratul cool înseamnă autonomie și rebeliune – nu doar stil, ci și o atitudine anti-conformistă. În schimb, rețelele sociale au transformat acest concept într-un produs vizual ușor de consumat, dar repede perisabil.

Când un obiect devine prea popular, își pierde imediat aura de exclusivitate: vezi fenomenul Labubus sau cănițele Stanley. În schimb, un simplu gest, precum a comanda o carte de la British Library sau a evita luminile de tavan în favoarea lămpilor discrete, poate fi considerat azi mai „cool” decât o geantă Birkin.

Ce este și ce nu mai este „cool” sau „mișto”, dacă adaptăm la cultura românească, în 2025

Potrivit cercetătorilor și comentatorilor culturali, lista lucrurilor considerate astăzi „cool” sau „mișto” include: mersul la bibliotecă, serviciile de calitate, restaurantele unde poți vorbi fără să țipi, folosirea lămpilor în locul luminilor de tavan și acceptarea procesului de îmbătrânire. În schimb, nu mai sunt considerate „cool” postările cu jargon corporatist pe Instagram, pălăriile, LinkedIn sau laudele despre scorul somnului.

Interesant este că tinerii din generația Z din occident nici măcar nu mai folosesc cuvântul „cool”. Ei preferă termeni precum „sick” sau „lowkey”, semn că limbajul evoluează mai repede decât ideea pe care o desemnează.

Poate că, în final, „a fi mișto” sau „cool” înseamnă mai puțin să urmezi o rețetă și mai mult să fii tu însuți, fără teamă și fără efort. Pentru că, după cum spunea chiar Charli XCX la Glastonbury: „Ești super cool. Dar nu la fel de cool ca mine, bitch!”