Ce este depresiunea economică, fenomenul care îngroapă afaceri și lovește buzunarele oamenilor obișnuiți
Depresiunea economică este una dintre cele mai severe forme de criză financiară și economică, depășind prin intensitate și durată o recesiune obișnuită. În termeni economici, se definește ca o contracție profundă și prelungită a activității economice, cu o durată de cel puțin trei ani sau cu o scădere anuală a PIB-ului de minimum 10%. Impactul său se resimte simultan pe multiple planuri – producție, comerț, investiții, ocupare a forței de muncă și stabilitate financiară – provocând dezechilibre structurale majore.
Printre caracteristicile esențiale se numără scăderea bruscă a PIB-ului real, creșterea accelerată a șomajului, reducerea cererii interne și externe, falimente în lanț ale companiilor, prăbușirea creditării și diminuarea drastică a încrederii în economie. În paralel, pot apărea fenomene precum deflația severă sau, dimpotrivă, inflația scăpată de sub control, volatilitate valutară ridicată, deprecierea piețelor bursiere și epuizarea rezervelor bugetare.
Diferența dintre recesiune și depresiune
Recesiunea este o fluctuație ciclică a economiei, cu scăderi moderate și temporare ale PIB-ului, de regulă pe durata a două trimestre consecutive. Depresiunea economică, în schimb, este un fenomen non-ciclic, asociat cu disfuncționalități structurale grave și incapacitatea economiei de a se autoregla fără intervenția masivă a statului. Cazul cel mai cunoscut este Marea Depresiune din 1929–1939, când PIB-ul SUA s-a redus cu aproape 30%, producția industrială a scăzut cu peste 45%, șomajul a depășit 25% și bursele au pierdut peste 80% din capitalizare.
Cauzele unei depresiuni sunt multiple: dezechilibre macroeconomice preexistente, prăbușiri bursiere majore, colapsul sistemului bancar, crize de lichiditate, politici monetare sau fiscale ineficiente, lipsa reglementării piețelor financiare și factori externi precum conflictele armate sau dezastrele naturale.
Impactul social și politic al depresiunii
Efectele nu se limitează la economie. În perioadele de depresiune, inegalitățile sociale cresc, veniturile reale scad, serviciile publice se degradează și presiunea asupra sistemului de protecție socială crește. Guvernele se confruntă cu scăderea veniturilor fiscale și cu nevoia de a susține populația afectată, ceea ce duce la deficite bugetare mai mari și la acumularea de datorii. Fenomenul poate genera migrație masivă, instabilitate politică și erodarea coeziunii sociale.
În plan internațional, efectele se transmit rapid între economii interdependente, prin comerț, fluxuri financiare și cursuri valutare. Marea Depresiune a SUA s-a propagat în Europa și Asia în mare parte din cauza constrângerilor impuse de standardul de aur.
Răspunsul statelor include politici fiscale expansioniste, relaxare monetară, garantarea depozitelor bancare și sprijin direct pentru companii. Exemple precum New Deal-ul american arată cum intervenția publică poate contribui la redresare, reformă și stabilitate. Depresiunea economică este, așadar, un test al capacității instituționale și al solidarității sociale, necesitând reacții rapide, coordonate și adaptate la realitățile fiecărei economii, conform Legal Badger.