Ce este conștiința umană și de ce există ea – Oamenii de știință încearcă să găsească răspunsul

Conștiința, adică capacitatea noastră de a avea experiențe subiective, rămâne una dintre cele mai enigmatice probleme ale științei moderne.

Deși există sute de teorii care încearcă să explice acest fenomen, niciuna nu a reușit până acum să ofere o explicație completă.

Recent, o inițiativă internațională a adus în prim-plan o abordare nouă: testarea în paralel a două dintre cele mai influente teorii într-un cadru experimental neutru. Rezultatul? Niciuna dintre cele două nu a ieșit câștigătoare, dar știința a făcut un pas înainte, scrie Science Alert.

Publicat inițial în revista Nature, studiul este realizat de consorțiul internațional Cogitate, care a organizat o „colaborare adversarială” între susținătorii a două teorii proeminente: teoria spațiului neuronal global (Global Neuronal Workspace Theory) și teoria informației integrate (Integrated Information Theory).

Deși teoriile sunt abstracte și greu de rezumat, ele au în comun ideea că stările de conștiință sunt generate de activitatea coordonată a neuronilor din diferite regiuni ale creierului.

Experimentul a presupus, concret, ca echipe independente, fără afiliere teoretică, să testeze predicțiile concrete ale celor două ipoteze.

Teoria informației integrate presupune o sincronizare susținută a activității în cortexul posterior (care include lobii parietal, temporal și occipital), în timp ce teoria spațiului neuronal global prognozează o activare bruscă, numită „aprindere neuronală”, în cortexul prefrontal, asociată cu începutul și sfârșitul unui stimul, și capacitatea de a „decoda” conținutul conștiinței din această regiune.

Rezultatele pun la îndoială predicțiile ambelor teorii, dar oferă un nou standard de testare

Studiul nu a oferit dovezi decisive în favoarea niciuneia dintre teorii. În cazul teoriei informației integrate, nu s-a observat sincronizarea susținută în cortexul posterior așa cum se anticipase.

De partea cealaltă, teoria spațiului neuronal global a fost pusă în dificultate de faptul că nu toate conținuturile conștiente au putut fi identificate în cortexul prefrontal și nu s-a detectat „aprinderea neuronală” la momentul inițial al stimulului.

Cu toate acestea, cercetarea a reprezentat o reușită metodologică importantă. Până acum, majoritatea studiilor în domeniul conștiinței au fost realizate de susținători ai teoriilor testate, ceea ce a dus deseori la confirmări părtinitoare.

Colaborarea adversarială a consorțiului Cogitate a reușit să impună un model în care rivalii teoretici au convenit asupra unor predicții testabile și au permis testarea lor în laboratoare independente. În acest sens, studiul marchează o etapă esențială în evoluția cercetărilor asupra conștiinței.

Implicarea psihologului Daniel Kahneman, cunoscut pentru conceptul de „colaborare adversarială”, a fost crucială în etapa de proiectare.

El a avertizat că rezultatele nu vor schimba convingerile cercetătorilor implicați, iar această predicție s-a dovedit realistă.

Încăpățânarea teoretică, deși pare un defect, poate fi benefică pentru progresul științific, atâta timp cât este însoțită de mecanisme de corecție colectivă.

Conștiința umană rămâne, așadar, o „nucă greu de spart”. Nu este clar dacă metodele actuale vor putea oferi un răspuns sau dacă va fi nevoie de o schimbare fundamentală în conceptele și abordările folosite.