Ce a pățit un jurnalist care a încercat să îi ia un interviu groparului lui Ion Iliescu: „Nimeni n-a vrut sau n-a știut să-mi spună asta”. Marile probleme cu care s-a confruntat: „Șocat de rigiditatea și lipsa de bun-simț”

Pe 7 august, fostul președinte al României, Ion Iliescu, a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Ghencea din București. Ceremonia de înhumare s-a desfășurat în cadru restrâns, accesul fiind permis doar persoanelor apropiate. Deși evenimentul a fost acoperit mediatic de marile publicații și televiziuni, un jurnalist a încercat să spună o poveste diferită — nu despre fastul militar, ci despre oamenii care au pregătit mormântul, însă s-a lovit de o serie de piedici și refuzuri.

De unde a pornit ideea reportajului

Jurnalistul Mircea Barbu, cunoscut pentru reportajele sale din zone de conflict, a dezvăluit pe Facebook că a dorit să realizeze un material jurnalistic cu groparii care au pregătit locul de veci al lui Ion Iliescu, inspirat de un celebru reportaj al americanului Jimmy Breslin, care a intervievat groparul lui JFK.

„Inspirat de acest reportaj, pe care l-am citit pe vremea când eram barman în Londra și strângeam bani pentru prima mea deplasare într-o zonă de război, mi-am spus atunci că la moartea primului președinte român postdecembrist aș putea face un material similar”, a scris Barbu pe Facebook.

Înarmat cu răbdare și o idee jurnalistică aparte, Barbu a mers miercuri, cu o zi înaintea ceremoniei, la Cimitirul Ghencea 3. A vrut să observe discret și să identifice persoanele cu care ar putea sta de vorbă. A ales o ținută modestă, ca să nu atragă atenția: „Pantaloni scurți, tricou, sandale, doar cu telefonul în buzunar, fără cameră sau legitimație de presă la gât.”

A reușit să intre în cimitir fără probleme, deși alți colegi din presă fuseseră împiedicați sub pretextul că locul este „obiectiv militar”. Ajuns lângă groapa pregătită pentru fostul președinte, Barbu a încercat să abordeze muncitorii care se ocupau de săpături. Cu respect și discreție, le-a explicat intenția lui. Dar n-a apucat să obțină un răspuns.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

„Au apărut de nicăieri (n.r. cei de la pază), agitați, gata să mă evacueze ca pe un intrus periculos. ‘Vă rugăm să ne lăsați să ne facem treaba!’, mi-a spus pe un ton tăios un nene în uniformă, nu mai înalt decât o lopată, care mi-a amintit instantaneu de acel celebru ‘Avem nevoie de liniște, oameni buni!’ din anii ’90”, a mai povestit el.

Locul de veci al lui Ion Iliescu (FOTO: Mircea Barbu)

Refuzuri și pe cale oficială

Jurnalistul nu s-a lăsat descurajat. A formulat o cerere oficială către biroul de presă al Ministerului Apărării Naționale. Răspunsul a venit rapid, dar a lăsat loc de confuzie: „Guvernul României este instituția care se ocupă de funeraliile președintelui, noi nu avem treabă.” Barbu a aflat ulterior că afirmația era falsă sau, în cel mai bun caz, incompletă.

Joi, în ziua înmormântării, a revenit în fața cimitirului după finalul ceremoniei. A încercat din nou să obțină un punct de vedere: „I-am spus, politicos, cine sunt și ce intenționez. Răspunsul? Sec și arogant: ‘Nu vă pot comunica astfel de informații. Astea nu sunt informații pentru public!’”

Într-un ultim efort, Barbu a apelat la o sursă din Guvern. I s-a transmis că o eventuală discuție cu lucrătorii din cimitir ar putea fi posibilă abia „săptămâna viitoare”:

„Nu, am zis că nu citesc bine. Explicația lui a fost halucinantă: Să-i înțelegem și pe colegii din MApN, au fost sub o presiune publică cu care nu sunt obișnuiți. Am început să râd singur, amar, pe banca din cimitir. Adică, stai, cum? Presiune uriașă? Cu moartea lui Ion Iliescu? Păi, boss, ce facem dacă ne invadează rușii? Colapsăm comunicațional?”

Concluziile încercării de comunicare eșuate

În final, pe cât de promițătoare era ideea jurnalistică, pe atât de descurajante au fost blocajele de care s-a lovit. Mircea Barbu își încheie relatarea de pe Facebook cu o serie de concluzii amare:

„1. În România, n-ai cu cine.
2. Și dacă pare, pentru o clipă, că ai, fiecare persoană cu care vei interacționa își va pasa responsabilitatea până evenimentul dispare în eter.
3. Militaurii sunt cea mai periculoasă formă de autoritate civilă temporară.
4. Militaurii portari sunt Dumnezeu pe pământ.
5. Dacă porți pantaloni scurți și șlapi, nu te ia nimeni în serios. Bine de știut și pe viitor.
6. În România, ca jurnalist, dacă ești amabil și calm în relația cu statul, ești luat de prost. Bine de știut și asta.
7. Și da, tot în România, e mai greu să faci un reportaj de la groapa unui președinte decât de pe front.
8. Daca statul român ar investi aceeași energie pe care au pus-o în a se eschiva de un reporter in dosarele Revoluției sau Mineriadei, sau chiar în dosarul generalului ăla corupt care fura din cimitire cu contracte-tun de milioane de euro, am fi avut o altfel de zi ieri. Și o altfel de țară.
9. Never give up. Never ever give up.
10. Cu o excepție: renunță, totuși, când sănătatea ta fizică sau mintală e afectată. Nicio poveste în lumea asta nu merită să faci AVC sau mai rău.”