Cât ne costă deciziile emoționale, de fapt. De la frică la optimism, ca motivație pentru investiți – explicația experților
Când vine vorba despre investiții, rațiunea nu este întotdeauna la cârmă. Emoțiile, de la frică și până la optimism exagerat, pot influența decizii care, în retrospectivă, par hazardate sau neinspirate. Un studiu recent realizat pe 10.000 de investitori individuali din 12 țări, inclusiv România, arată că nu doar cifrele dictează strategia de investiții, ci și reacțiile afective. În funcție de cultura locală, de experiența pe piețele de capital sau de profilul generațional, investitorii reacționează diferit la aceleași stimuli. Însă concluzia este clară: costul emoțiilor în investiții este adesea mult mai mare decât pare la prima vedere.
Frica și optimismul, principalele motoare ale deciziilor
Cei mai mulți investitori se tem, mai mult decât orice, de pierderi. Potrivit cercetării realizate de platforma eToro, 43% dintre respondenți au identificat teama de a pierde bani ca factorul dominant în luarea deciziilor de investiții. Urmează optimismul (31%), care deși pare constructiv, poate duce la asumarea unor riscuri exagerate în perioade de exuberanță a pieței.
Surprinzător pentru unii, emoții precum lăcomia și panica au fost menționate de un procent mai mic – 14% și, respectiv, 12% – ceea ce contrazice imaginea clasică a investitorului „speculativ”, ghidat doar de randamente rapide.
Pe plan național, românii sunt fruntași la capitolul „panică”, 15% dintre investitori declarând că aceasta le influențează deciziile. Asta înseamnă că reacțiile impulsive, cum ar fi vânzarea precipitată în momente de scădere a pieței, sunt mai frecvente decât în alte țări europene. În schimb, francezii sunt mai susceptibili la lăcomie, iar britanicii la optimism.
Cum reacționează românii când pierd bani
Datele din studiu mai relevă un aspect interesant: românii devin mai prudenți după pierderi. 60% dintre investitorii locali afirmă că, odată ce au înregistrat scăderi ale valorii portofoliului, și-au ajustat comportamentul și au devenit mai conservatori. Mai mult decât atât, 25% spun că pierderile i-au făcut mai rezilienți, un procent peste media globală (18%).
Cu alte cuvinte, deși emoțiile influențează în mod clar deciziile financiare, experiențele negative nu duc automat la abandonarea investițiilor. Dimpotrivă, pentru unii români, acestea devin un catalizator pentru educație financiară și strategie pe termen lung.
Totuși, doar 42% dintre investitorii români declară că își mențin strategia în perioade de volatilitate, sub media globală de 48%. În schimb, 30% aleg să își reechilibreze portofoliul, iar 14% văd corecțiile de preț drept oportunități de a cumpăra. Doar 10% dintre respondenți vând în panică, un procent totuși îngrijorător în contextul piețelor volatile.
Cine recunoaște mai ușor influența emoțiilor
La nivel global, 86% dintre investitori recunosc că emoțiile le influențează deciziile. În România, procentul urcă la 89%, ceea ce sugerează un grad ridicat de conștientizare, dar și o vulnerabilitate mai mare. O surpriză vine însă din diferențele generaționale: în timp ce la nivel internațional generațiile tinere (Millennials și Gen Z) admit mai ușor impactul emoțional, în România situația e inversă. Cei din generația boomers (91%) sunt cei mai predispuși să recunoască influența emoțiilor, în timp ce tinerii din Gen Z sunt mai reținuți (87%).
Aceste date pot indica fie o mai bună experiență practică în rândul investitorilor maturi, fie o tendință a generațiilor tinere de a-și supraestima autocontrolul în fața riscului.
Lecția finală: emoțiile nu pot fi eliminate, dar pot fi gestionate
Concluzia experților este că gestionarea emoțiilor face parte din procesul de maturizare a unui investitor. De la frica de pierdere la optimismul nerealist, toate trăirile trebuie înțelese, anticipate și încorporate într-o strategie solidă. Nicio platformă de tranzacționare, oricât de avansată, nu poate înlocui echilibrul emoțional.
Așa cum subliniază analistul eToro Bogdan Maioreanu, „experiența personală în investiții se acumulează în timp prin învățare, prin stăpânirea emoțiilor și prin analizarea impactului deciziilor asupra rezultatelor”.