Cât de scumpă e mâncarea în România față de Europa: surprinzător, suntem cei mai ieftini la raft în UE, dar cu una dintre cele mai mari poveri în bugetul familiei

Cât de scumpă e mâncarea în România față de Europa: suntem printre cei mai ieftini, dar cu una dintre cele mai mari poveri în bugetul familiei

România apare, pe hârtie, ca un fel de „campioană” a prețurilor mici la alimente în Uniunea Europeană. Paradoxul este că exact în țările unde coșul pare mai ieftin, mâncarea ajunge să apese mai greu în bugetul familiei, pentru că veniturile sunt mai mici și o simplă scumpire se simte imediat în viața de zi cu zi.

Pentru a compara corect nivelurile de preț dintre state, Eurostat folosește un indicator simplu: dacă media UE pentru un coș standard de alimente este 100 de euro, indexul arată cât ar costa același coș în fiecare țară. Sub 100 înseamnă mai ieftin decât media europeană, peste 100 înseamnă mai scump.

Unde se află România pe harta prețurilor la mâncare

În datele pe 2024 ale Eurostat, România este cea mai ieftină țară din UE la nivelul prețurilor alimentelor, cu un coș evaluat la aproximativ 74,6 euro dacă media UE este 100. Cu alte cuvinte, alimentele sunt cu circa 25% mai ieftine decât media europeană, cel puțin ca nivel nominal al prețurilor.

Horoscop miercuri, 17 decembrie: ziua deciziilor importante și a clarificărilor necesare

Zodiile pentru care totul se schimbă începând cu 16 decembrie 2025. Au parte de tot ce au visat până acum

La polul opus, în interiorul UE, Luxemburg are cel mai ridicat nivel al prețurilor la alimente, cu un coș de aproximativ 125,7 euro raportat la media UE. Diferența dintre România și Luxemburg este uriașă și explică de ce, pentru mulți europeni, „cumpărăturile de bază” pot arăta complet diferit de la o graniță la alta.

Dacă extindem comparația la 36 de țări europene analizate (inclusiv state EFTA și candidate), cea mai ieftină este Macedonia de Nord, iar cea mai scumpă este Elveția. În Macedonia de Nord, coșul standard coboară spre 73 de euro, în timp ce în Elveția urcă la 161,1 euro, adică peste 60% peste media UE. În topul scumpirilor apar și Islanda (146,3) și Norvegia (130,6), țări cu venituri mari, dar și cu costuri ridicate în general.

Țările din afara Uniunii Europene sunt evidențiate cu albastru. (Sursa: Eurostat)

Ieftin pe etichetă, scump în viața reală

Problema devine clară când ne uităm nu doar la prețuri, ci la cât din bugetul unei gospodării se duce pe mâncare. În medie, în UE, alimentele reprezintă aproximativ 11,9% din cheltuielile unei gospodării, însă în unele țări din est și sud-est procentul urcă spre sau chiar peste 20%. România este dată ca exemplu în acest „club” unde mâncarea mănâncă o felie mult mai mare din venituri.

Asta înseamnă că o creștere de preț identică, în procente, poate lovi foarte diferit. Un 10% în plus la produsele de bază e neplăcut oriunde, dar devine aproape o criză personală acolo unde salariile sunt mai mici, iar o cincime din buget se duce deja pe alimentație. Ideea apare și în explicațiile oferite de experți citați de Euronews: efectul depinde de cât ești obligat să aloci pentru hrană, nu doar de cât scrie pe bon.

În țările bogate, chiar dacă prețurile sunt mai mari, veniturile disponibile pot amortiza șocul. Eurostat însuși subliniază că indexul de preț nu este ajustat după venituri, deci nu măsoară „accesibilitatea”, ci strict diferențele de nivel de preț. Cu alte cuvinte, Danemarca poate fi scumpă, dar un danez poate suporta mai ușor nota decât un est-european, chiar dacă acesta cumpără „mai ieftin”.

Prețurile alimentelor: dacă media UE este 100 de euro, cât costă în restul Europei – 2024. (Sursă Eurostat)

Ce explică diferențele dintre țări: salarii, taxe și șocuri economice

Unul dintre motoarele principale ale diferențelor este nivelul salariilor. În state cu venituri mari, costurile cu forța de muncă din agricultură, procesare, transport și retail se transferă în prețurile finale. Euronews citează inclusiv ideea că țări precum Danemarca și Elveția tind să aibă prețuri mai mari tocmai din cauza costurilor de muncă mai ridicate.

Un alt factor important este taxarea, în special TVA-ul la alimente, care diferă semnificativ între țări. Există state unde anumite produse alimentare au cote reduse sau chiar zero, iar în altele alimentele intră în regimul standard, ceea ce împinge prețurile în sus. Diferențele nu sunt singurele explicații, dar pot conta la nivel de coș săptămânal.

Mai există și „loviturile” mari din ultimii ani, de la pandemie la scumpirea energiei și efectele războiului Rusia-Ucraina asupra piețelor agricole. Economiile mici, foarte deschise și cu monede mai volatile pot resimți mai puternic transmiterea acestor costuri în prețuri, după cum explică o parte dintre specialiștii citați în analiza Euronews. În astfel de țări, șocurile externe se văd mai repede la raft, uneori chiar dacă nivelul general rămâne sub media UE.