Cât câștigă o cameristă la hotel în Spania. Salariul e atât de mic încât sindicatele cer schimbarea legii

Sectorul hotelier din Spania, considerat unul dintre motoarele turismului european, ascunde o realitate dură: muncitoarele care asigură curățenia în camere trăiesc cu salarii modeste și condiții de muncă adesea greu de închipuit. Vania Arana, președinta sindicatului Las Kellys Cataluña, a atras recent atenția asupra acestei situații într-un interviu acordat postului La Sexta, explicând că femeile de serviciu din hoteluri sunt plătite chiar și cu 1,50 euro pentru fiecare cameră curățată.

Muncă multă, salarii modeste

Deși turiștii apreciază camerele impecabile și hotelurile curate, cei care fac posibil acest confort sunt adesea uitați. Potrivit sindicatelor, aproape 96% dintre cameriste se confruntă cu probleme fizice și psihologice, de la dureri cronice la anxietate și depresie. În timp ce atenția publică se îndreaptă de obicei spre bucătari și ospătari, personalul de curățenie suportă o presiune mai mare și o exploatare mai intensă.

Originară din Peru, Vania Arana a ajuns la Madrid în 1992 cu visul de a fi profesoară, însă lipsa recunoașterii diplomei a împins-o spre munci necalificate, potrivit presei spaniole. După experiențe ca îngrijitoare și lucrătoare în curățenie, a intrat în industria hotelieră, unde a descoperit condițiile grele și lipsa de respect față de cameriste. „Am vrut să fiu profesoară, dar destinul m-a condus spre o altă luptă: aceea de a reda demnitatea muncii în curățenie”, spune ea.

O cameristă poate ajunge să curețe până la 29 de camere pe zi, iar la final de lună venitul abia depășește 800 de euro. Situația devine dramatică în perioadele de vârf, când angajatele lucrează ore întregi fără pauze, apă sau mâncare. Vania își amintește momentul critic din 2014, când un lanț hotelier din Barcelona a concediat personal și a încărcat restul echipei cu un volum uriaș de muncă.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„Am spălat 30 de camere într-o zi, fără oprire. Era o formă de hărțuire menită să ne facă să renunțăm.” Lupta lor în instanță a dus la reintegrarea colegelor și la internalizarea forței de muncă, o victorie care a dat curaj mișcării Las Kellys.

Bolile profesionale, ignorate de stat

Pornit în 2014 pe rețelele sociale, grupul Las Kellys a devenit rapid un simbol al luptei pentru drepturile cameristelor. Din 2016 funcționează ca asociație, iar doi ani mai târziu ca sindicat cu reprezentanțe în opt regiuni ale Spaniei. Astăzi, organizația este cunoscută internațional ca un model de mobilizare a lucrătorilor din mai multe domenii.

Condițiile grele de muncă lasă urme grave: aproape toate cameristele suferă de afecțiuni musculare și articulare, iar patru din zece au semne clare de depresie. „Mergem la muncă cu orteze, centuri lombare și medicamente pentru durere. Suntem un colectiv bolnav”, spune Arana.

Guvernul spaniol a promis de mai multe ori adoptarea Legii Kelly, care ar elimina externalizarea, ar recunoaște bolile profesionale și ar permite pensionarea anticipată. Însă proiectul a rămas blocat în Parlament. În paralel, Parlamentul catalan aprobase încă din 2018 un „sigiliu de calitate Kelly” pentru hotelurile care respectă drepturile angajaților, dar presiunile patronatelor au împiedicat aplicarea lui.

Soluții alternative

Deziluziile legislative au determinat sindicatul să caute soluții proprii. Las Kellys pregătesc lansarea unei platforme de rezervări dedicate hotelurilor care respectă muncitorii. „Oamenii ne întreabă unde pot sta fără să contribuie la exploatare. Vrem să le oferim această opțiune”, explică reprezentantele sindicatului.

Astfel, în timp ce turismul aduce miliarde economiei spaniole, camerele impecabile ascund oboseală, epuizare fizică și emoțională și salarii care abia acoperă traiul zilnic. Pentru cameristele din Spania, schimbarea legii nu înseamnă doar o îmbunătățire salarială, ci o șansă la viață demnă.