Care este pasărea cu cele mai mari aripi din lume, anvergura lor depășește 3,5 metri și este un maestru al zborului pe distanțe lungi

Albatrosul călător (Diomedea exulans), cunoscut și ca albatrosul călător, este răspunsul la întrebare: un colos al aerului, proiectat de natură pentru călătorii fără sfârșit peste Oceanul Austral. Cu o anvergură care poate depăși 3,5 metri, pasărea își transformă aripile uriașe într-o „pânză” aerodinamică, capabilă să prindă curenții de deasupra valurilor și să planeze ore întregi aproape fără bătaia aripilor. Nu e doar o impresionantă fișă tehnică; este un mod de viață, rafinat evolutiv pentru distanțe care, la scară umană, ar trece drept expediții, scrie IFLScience.

De ce albatrosul călător domină la capitolul anvergură

Secretul performanței lui stă într-o combinație de anatomie și strategie de zbor. Oasele ușoare, musculatura calibrată pentru efort susținut și aripile lungi, înguste, îi permit să valorifice fenomenul numit „dynamic soaring”: pasărea urcă ușor în vânt pentru a acumula energie, apoi plonjează cu curentul pentru a avansa cu un consum minim. Repetat mii de ori, acest „pas de dans” cu atmosfera înseamnă sute de kilometri străbătuți într-o singură zi.

În larg, albatrosul călător urmărește fronturi oceanice și vânturi puternice, acolo unde hrana – pește, calmari, crustacee – e mai ușor de găsit. Când ai aripi cât o prindere de punte de barcă, să rămâi în aer nu e doar simplu, e eficient. De aceea, adulții petrec cea mai mare parte a vieții în zbor, revenind pe uscat în special pentru a cuibări pe insule subantarctice izolate, precum South Georgia sau Antipozi.

Recorduri la aripi, dar și rivali în clasamentele „celui mai mare”

Dacă vorbim strict de anvergură, albatrosul călător urcă pe prima treaptă a podiumului între păsările actuale. Totuși, imaginea se nuanțează când schimbăm criteriul. Dropia kori (Ardeotis kori) este mai grea și deține recordul la masa corporală pentru un zburător, în timp ce condorul andin (Vultur gryphus) impresionează ca cel mai mare răpitor în zbor planat, cu o anvergură apropiată și o abilitate uimitoare de a sta în aer cu un minim de bătăi din aripi. Chiar și în „familia” albatrosilor există concurență – albatrosul regal sudic ajunge foarte aproape ca deschidere a aripilor.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Aceste comparații nu-l detronază pe albatrosul călător, dar ne reamintesc că „cel mai mare” depinde de ce măsurăm: anvergură, greutate, înălțime în poziție verticală sau chiar suprafața portantă a aripilor. În orice variantă, însă, Diomedea exulans rămâne simbolul absolut al zborului pe distanțe foarte lungi.

Trăiește în principal deasupra Oceanului Austral, planează ore întregi cu consum minim și revine pe insule subantarctice pentru cuibărit; la alte criterii are rivali (dropia kori la greutate, condorul andin la planare).

Viață la capătul lumii și provocările conservării

Locurile pe care le numește „acasă” sunt printre cele mai aspre de pe planetă: insule bătute de vânt, acoperite de iarbă aspră și stânci, unde cuiburile sunt ferite de prădători terestri. Ritmul de reproducere este lent – pui puțini, îngrijiți mult timp – ceea ce face populațiile vulnerabile la orice șoc. O generație pierdută se recuperează greu, uneori în decenii.

Printre amenințările majore se numără capturile accidentale în pescuitul la paragate (longline), poluarea cu plastic – pe care părinții îl pot confunda cu hrana – și modificările ecosistemelor oceanice pe fondul schimbărilor climatice. Pentru o pasăre care trăiește zeci de ani și depinde de „autostrăzile” vânturilor, perturbarea rutelelor obișnuite poate însemna efort energetic sporit și succes reproductiv mai mic. Acolo unde flotele au adoptat măsuri simple – cârlige scufundate mai rapid, momeli colorate, pescuit nocturn – mortalitatea accidentală a scăzut, semn că soluțiile există și funcționează.

Specia este vulnerabilă din cauza reproducerii lente, capturilor accidentale în pescuit și poluării, dar măsuri simple adoptate de flote pot reduce mortalitatea. (Foto: Reddit)

De ce ne fascinează și ce putem învăța

Albatrosul călător nu e doar un campion al cifrelor; e o lecție despre eficiență și adaptare. Într-o epocă în care consumăm energie pentru aproape orice deplasare, această pasăre ne arată cum să „împrumuți” puterea mediului înconjurător, navigând pe muchia fină dintre haosul vântului și ordinea traiectoriilor sale. Faptul că poate ocoli de mai multe ori Antarctica într-un an, revenind la același cuib după mii de kilometri, rămâne unul dintre cele mai elegante trasee ale naturii.

Pentru public, atracția e dublă: dimensiunea spectaculoasă și misterul unei vieți trăite deasupra valurilor, departe de ochii noștri. Când, din când în când, văzduhul aduce la țărm silueta unui albatros, nu vedem doar cea mai mare anvergură; vedem povestea unei călătorii continue, începută cu mult înaintea noastră și, sperăm, continuată mult după.