17 dec. 2025 | 17:35

Când se merge cu Steaua: mulţi români nu ştiu data exactă. Semnificaţia obiceiului

Social
Share
Când se merge cu Steaua: mulţi români nu ştiu data exactă. Semnificaţia obiceiului
FOTO: Arhivă

Deși România păstrează un patrimoniu bogat de tradiții și obiceiuri străvechi, unele dintre ele sunt cunoscute mai degrabă în spirit decât în detalii. Un exemplu elocvent este mersul cu Steaua, obicei de Crăciun pe care îl recunoaște aproape toată lumea, dar căruia mulți români nu îi pot indica exact ziua. În timp ce unele colinde au devenit simple cântece de sezon, mersul cu Steaua își păstrează o încărcătură spirituală puternică și are o semnificație culturală profundă.

Mersul cu Steaua, unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri

Obiceiul este practicat în principal în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, atunci când grupuri de copii sau tineri umblă din casă în casă purtând o stea mare, simbol al celei care, conform tradiției creștine, i-a condus pe magi către locul unde s-a născut Iisus Hristos. În unele zone ale țării, mersul cu Steaua se continuă și în zilele de Crăciun, până la Sfântul Vasile sau chiar până la Bobotează, în funcție de specificul local. Totuși, ziua considerată clasică pentru acest obicei este Ajunul Crăciunului, termen strâns legat de pregătirea sărbătorii Nașterii Domnului.

Tradiția reprezintă una dintre cele mai vechi forme de colindat din spațiul românesc, atestată încă din perioada Evului Mediu și transmisă neîntrerupt din generație în generație. În satul românesc, Steaua era confecționată manual, din lemn, carton sau trestie, împodobită cu hârtie colorată, clopoței și lumânări, având întotdeauna în centru icoana Nașterii Mântuitorului. În ultimele decenii, materialele s-au modernizat – hârtia a fost înlocuită de LED-uri, iar cântecele sunt uneori amplificate cu difuzoare –, însă mesajul rămâne același: vestirea bucuriei creștine.

Dincolo de componenta religioasă, mersul cu Steaua are și o însemnătate socială. Pentru copii, reprezintă primul contact cu comunitatea, o ocazie de a colinda împreună, de a primi daruri și de a învăța colinde vechi. Este o lecție despre identitate și apartenență. În multe comunități rurale, momentul în care copiii pornesc cu Steaua este așteptat la fel ca sosirea moșului sau aprinderea luminilor festive.

Colindul, obicei păstrat și în comunitățile din diaspora

Pentru românii din diaspora, Steaua a devenit un simbol al rădăcinilor și al dorului de casă. Mulți dintre ei continuă tradiția în comunitățile din străinătate, organizând grupuri de colindători care să bat la ușile românilor din orașele europene. Prin acest gest, obiceiul își depășește granițele inițiale și devine o punte culturală între generații și spații geografice.

Este interesant că, deși aproape toți românii știu ce înseamnă mersul cu Steaua, mai puțini îi cunosc semnificația profundă. De fapt, obiceiul trimite direct la episodul biblic al magilor de la Răsărit, care au urmat semnul ceresc pentru a descoperi locul Nașterii Domnului. Așadar, Steaua simbolizează calea spirituală, lumina credinței și promisiunea renașterii.

Totuși, mersul cu Steaua, ca multe tradiții, pare să fie în scădere în marile orașe. Dacă în mediul rural încă se păstrează cu fidelitate, în zonele urbane obiceiul se practică mai rar, iar uneori este înlocuit de colinde moderne sau activități școlare tematice. Cu toate acestea, interesul pentru tradițiile românești revine treptat, pe măsură ce oamenii caută echilibru și identitate în agitația contemporană.