Când se face botezul copilului. Când are voie mama pruncului nou-născut să intre în biserică

Botezul este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe, marcând începutul vieții spirituale a omului. Prin această Taină, copilul devine membru al Bisericii și se curăță de păcatul strămoșesc. Este un moment de o profundă încărcătură religioasă, emoțională și simbolică pentru familie și întreaga comunitate.

Ce reprezintă botezul în credința ortodoxă

Ritualul botezului nu este doar un eveniment social sau o tradiție, ci are o semnificație sacră. În cadrul său, copilul este afundat de trei ori în cristelniță, în numele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Acest gest simbolizează moartea și învierea împreună cu Hristos, renașterea spirituală și intrarea în comunitatea credincioșilor.

De asemenea, botezul este urmat imediat de Mirungere – ungerea cu Sfântul și Marele Mir – și de împărtășirea copilului, chiar în ziua botezului. Toate aceste momente sunt considerate necesare pentru ca pruncul să intre pe deplin în viața creștină.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Când este recomandat să fie botezat copilul

În Biserica Ortodoxă Română, tradiția recomandă ca botezul să aibă loc în jurul vârstei de 40 de zile de la naștere. Acest interval nu este ales întâmplător, ci se bazează pe tradiții biblice și rânduieli bisericești străvechi.

Conform obiceiului inspirat din Legea Veche (Leviticul 12:2-8), mama și copilul trebuie să parcurgă o perioadă de curățire înainte de a fi binecuvântați în lăcașul sfânt.

În mod practic, perioada de 40 de zile oferă timp mamei să se refacă fizic și emoțional după naștere, iar copilului să prindă puteri pentru a participa la ceremonia botezului, care poate dura în jur de o oră.

Totuși, în cazuri speciale – cum ar fi o problemă de sănătate gravă sau o urgență medicală – botezul se poate face mult mai devreme, uneori chiar în primele zile de viață, cu aprobarea și intervenția preotului.

În aceste cazuri, dacă nu este posibil un botez complet, se poate oficia un botez de urgență, numit „botez în pericol de moarte”.

Când are voie mama să intre în biserică după naștere

Una dintre întrebările frecvente în rândul femeilor care nasc este legată de momentul în care au voie să revină în biserică. În tradiția ortodoxă, mama copilului nu intră în lăcașul de cult până la 40 de zile de la naștere, perioadă cunoscută sub numele de „curățirea lăuzei”.

Această practică nu este menită să o stigmatizeze pe femeie, ci are un rol spiritual, de purificare și pregătire pentru reintegrarea în viața liturgică.

După cele 40 de zile, mama vine împreună cu copilul la biserică pentru o rugăciune specială numită „îmbisericire” sau „curățirea femeii lăuze”.

În cadrul acestei slujbe, preotul rostește rugăciuni de binecuvântare pentru mamă și prunc, le face semnul crucii și le stropșește cu agheasmă.

Mama poate apoi participa din nou la slujbele religioase, iar copilul este „îmbisericit” – adică introdus oficial în biserică, ca loc de rugăciune și comuniune.

Această practică are o rădăcină biblică în Evanghelia după Luca (2:22), unde se spune că Fecioara Maria a adus Pruncul Iisus la templu după 40 de zile de la naștere, pentru a fi dedicat lui Dumnezeu.

Vezi și: Cine nu poate fi naș de cununie sau botez. Explicația dată de preoți

Rolul nașilor la botez și alegerea lor

Nașii au un rol esențial în cadrul botezului. Aceștia nu sunt doar martori la Taina Sfântă, ci devin părinți spirituali ai copilului, având responsabilitatea de a-l călăuzi în credință de-a lungul vieții.

Alegerea nașilor trebuie făcută cu grijă, de preferat persoane credincioase, cununate religios, cu viață morală curată și disponibilitate de a participa activ la creșterea duhovnicească a copilului.

În tradiția ortodoxă, nașul ține copilul în brațe în timpul botezului, face semnul crucii în numele său, rostește Crezul și îl însoțește la prima împărtășanie.

După botez, nașii au și alte responsabilități simbolice, precum tăierea moțului (în cazul băieților) sau tunderea primei șuvițe de păr și implicarea în sărbătorirea zilei onomastice.

Este important ca înainte de botez, nașii să se spovedească și să se împărtășească, pregătindu-se astfel sufletește pentru această taină majoră. De asemenea, în unele comunități ortodoxe este recomandat ca aceștia să participe la Sfânta Liturghie și să se roage pentru finuțul sau finuța lor.

Cum decurge slujba de botez

Slujba de botez în Biserica Ortodoxă este alcătuită din mai multe etape cu semnificație spirituală profundă. Prima parte include lepădările de Satana, rostite de naș în numele copilului. Apoi urmează rostirea Crezului, semn al mărturisirii credinței în Sfânta Treime.

Momentul central este afundarea copilului de trei ori în cristelniță, cu rostirea formulei: „Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin.”

După botez, copilul este miruit pe frunte, piept, spate, mâini și picioare cu Sfântul și Marele Mir – semn al întăririi cu harul Duhului Sfânt.

Copilul este apoi îmbrăcat în haine noi, simbol al curățirii și înnoirii, iar nașii îl duc în jurul mesei de botez, într-un ritual numit „înconjurarea mesei”, în semn de bucurie și sfințire. La final, copilul este împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, chiar dacă are doar câteva săptămâni.

Obiceiuri și tradiții legate de bote

Botezul este însoțit, în România, de o serie de tradiții populare care îmbină elementele religioase cu cele sociale. După slujbă, urmează adesea o petrecere de botez, unde familia și invitații celebrează momentul într-un cadru festiv. Meniul, muzica și decorațiunile sunt alese în funcție de preferințele părinților și specificul zonei.

Un alt obicei des întâlnit este „tăierea moțului” sau „ruperea turtei”, care are loc la un an de la naștere și simbolizează intrarea copilului în lumea socială. Totodată, se păstrează tradiția băii de a doua zi, pregătită de nașă, care folosește flori, bani, busuioc și alte elemente simbolice pentru a binecuvânta viața copilului.

Deși unele dintre aceste tradiții nu sunt parte din rânduiala bisericească, ele sunt păstrate ca elemente de identitate culturală și familială.

De ce este important botezul în primele luni de viață

Biserica Ortodoxă subliniază că botezul trebuie făcut cât mai devreme, pentru ca pruncul să aibă parte de harul Duhului Sfânt, să se poată împărtăși și să crească duhovnicește în comunitatea credincioșilor. Trecerea lunilor fără botez poate fi percepută ca o lipsă de grijă spirituală față de copil.

În plus, participarea copilului la viața liturgică a Bisericii presupune să fie botezat pentru a se putea împărtăși, sărbători onomastica și primi binecuvântări speciale.

Părinții sunt îndemnați să nu amâne botezul din motive legate doar de organizare sau conveniențe sociale, ci să-i acorde întâietate spirituală.

Un moment esențial în viața copilului și a familiei

Botezul nu este doar o tradiție, ci o chemare la viață în Hristos. Este o Taină ce aduce pruncului harul divin și îl introduce în Biserică, comunitatea credinței. Pentru părinți și nași, este un act de iubire și responsabilitate duhovnicească.

Respectarea rânduielilor legate de botez, alegerea momentului potrivit, pregătirea spirituală a celor implicați și înțelegerea profundă a semnificației acestui eveniment transformă ceremonia într-un act sacru, nu doar într-o festivitate.

Pe lângă toate acestea, respectarea tradițiilor privind perioada postnatală, inclusiv îmbisericirea mamei, subliniază frumusețea și coerența credinței ortodoxe, care însoțește fiecare etapă importantă a vieții cu rugăciune, binecuvântare și iubire.