Câmpul magnetic al Pământului slăbește, iar cauza ar putea fi ascunsă în oalele sparte ale civilizațiilor dispărute

În timp ce omenirea se bazează din ce în ce mai mult pe sateliți și comunicații spațiale, cercetătorii trag un semnal de alarmă: câmpul magnetic al Pământului, scutul care ne protejează de radiațiile cosmice periculoase, slăbește constant. Într-o încercare de a înțelege ce se întâmplă în adâncurile planetei, oamenii de știință întorc privirea spre trecut — mai exact, spre artefacte ceramice și obiecte metalice vechi de mii de ani. Noile descoperiri arată că vasele de lut arse, „oalele sparte” ale civilizațiilor dispărute, ar putea conține indicii esențiale despre fluctuațiile magnetice istorice și, implicit, despre viitorul nostru, notează LiveScience.

Un câmp magnetic instabil, cu rădăcini adânci în trecut

Câmpul magnetic al Pământului nu este static. El variază în intensitate și direcție de-a lungul timpului, fiind generat de mișcarea metalelor lichide din nucleul exterior al planetei — un mecanism cunoscut drept geodinamo. Slăbirea câmpului magnetic, observată în ultimele decenii, ar putea avea consecințe serioase: de la defectarea sateliților până la o creștere a nivelului radiațiilor cosmice care ajung pe suprafața Pământului.

Pentru a înțelege mai bine aceste variații, cercetătorii studiază „anomalii” înregistrate de artefacte vechi. În mod surprinzător, unele dintre cele mai importante indicii provin din Levant (regiunea Orientului Apropiat), acolo unde o echipă de cercetători israelieni și iordanieni a identificat o anomalie magnetică extrem de intensă, cunoscută sub numele de Levantine Iron Age Anomaly (LIAA).

Această anomalie, activă între anii 1100 și 550 î.Hr., a fost descoperită accidental într-un sit din sudul Iordaniei, când arheologul Erez Ben-Yosef și geofizicianul Ron Shaar au analizat un rest de zgură de cupru, un deșeu rezultat din topirea metalelor. Analiza magnetismului rezidual păstrat în materialul răcit a scos la iveală un vârf de intensitate fără precedent în istoria cunoscută a câmpului magnetic al Pământului.

Ceramica veche și „busola” nevăzută a planetei

Tehnica folosită pentru această cercetare se numește arheomagnetism și constă în analiza particulelor magnetice rămase în obiecte arse precum ceramică, cărămizi sau zgură metalică. Când aceste materiale sunt încălzite la temperaturi ridicate și apoi răcite, particulele magnetice din compoziția lor se aliniază cu direcția și intensitatea câmpului magnetic din acel moment. Astfel, fiecare artefact devine o capsulă a timpului, oferind o imagine clară a modului în care câmpul magnetic arăta acum mii de ani.

Comparativ cu metodele clasice de analiză, care se bazează pe formațiuni geologice vechi de milioane de ani, arheomagnetismul oferă o rezoluție mult mai bună pentru ultimele milenii. În plus, aceste „fotografii magnetice” regionale, obținute din zone precum Israel, Iordania, China sau Coreea, pot ajuta la identificarea anomaliilor locale și la înțelegerea comportamentului dinamic al nucleului Pământului.

Yoav Vaknin, arheolog la Universitatea din Tel Aviv și la Universitatea Ebraică din Ierusalim, prelevează mostre dintr-o structură incendiată datând din epoca fierului, descoperită în Ierusalim. (Foto: IFLScience/Yoav Vaknin)

Legătura cu prezentul și riscurile viitoare

Una dintre cele mai îngrijorătoare regiuni de pe glob este așa-numita Anomalie a Atlanticului de Sud — o zonă întinsă unde câmpul magnetic este mult mai slab, permițând radiațiilor solare să pătrundă mai ușor în atmosferă. Acest fenomen afectează deja sateliți și echipamente aflate pe orbită, inclusiv Stația Spațială Internațională.

Studierea trecutului magnetic al planetei ne-ar putea ajuta să înțelegem dacă astfel de anomalii sunt precursoare ale unei inversări polare — un fenomen în care nordul și sudul magnetic se inversează, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în istoria geologică. Deși o astfel de inversare nu ar fi catastrofală, ar crea haos în sistemele de navigație, telecomunicații și chiar în protecția biologică împotriva radiațiilor.

Problema este că avem foarte puține date istorice despre comportamentul recent al câmpului magnetic. Aici intervin artefactele. Din păcate, peste 90% din datele incluse în baza de date globală Geomagia50 provin din Europa. Regiuni precum Africa, Asia de Sud sau America de Sud sunt slab reprezentate, din lipsa echipamentelor necesare — un magnetometru performant poate costa până la 800.000 de dolari.

O cursă globală pentru descifrarea trecutului magnetic

Cercetătorii din întreaga lume încep să se mobilizeze. În SUA, Institutul de Magnetism al Rocilor lucrează la extinderea programului de arheomagnetism, iar în Cambodgia și Africa au fost publicate recent primele modele regionale ale câmpului magnetic pentru trecutul apropiat. În paralel, simulările recente realizate de geomagnetistul Pablo Rivera sugerează că atât Anomalia din Atlanticul de Sud, cât și cea din Epoca Fierului Levantină ar putea avea o origine comună — o „superpană” de rocă încinsă aflată la granița dintre mantaua și nucleul Pământului, sub continentul african.

Cu toate acestea, lipsa unui model unificator și complex, care să explice toate fluctuațiile observate, arată că suntem abia la început. Ceea ce e sigur este că bucăți aparent banale de ceramică veche, uitate în pământ de milenii, pot deveni cheia înțelegerii uneia dintre cele mai importante forțe care ne apără existența pe această planetă.