Bunurile dobândite în timpul căsniciei prin moştenire se împart cu soţul sau nu? Ce spune legea exact
În România, întrebările legate de împărțirea bunurilor în timpul sau după o căsnicie sunt printre cele mai frecvente dileme juridice. Situațiile concrete sunt extrem de variate, iar oamenii caută deseori răspunsuri clare, mai ales atunci când vine vorba despre bunurile obținute prin moștenire.
Ce spune legea despre bunurile moștenite
Recent, avocata Gabriela Ursărescu a explicat public o speță des întâlnită. O femeie a întrebat pe internet: „După 27 de ani de căsătorie, fiind casa lui drept moștenire de la părinți, eu am vreun drept?”. Răspunsul avocatei a fost clar: „Nu, ca soție nu aveți absolut niciun drept. Bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire sunt bunuri proprii, indiferent de durata căsătoriei. Dumneavoastră aveți drept doar în caz de moștenire după decesul soțului”.
Codul Civil este foarte clar în această privință. Bunurile dobândite prin moștenire, precum și cele primite prin donație sau obținute în urma compensațiilor pentru prejudicii personale sunt considerate bunuri proprii. Asta înseamnă că aparțin exclusiv soțului sau soției care le-a primit și nu intră la împărțire, indiferent cât a durat căsnicia sau ce aport a avut celălalt partener.
Prin urmare, o casă moștenită de la părinți rămâne în proprietatea exclusivă a celui care a primit-o, iar celălalt soț nu are drepturi asupra ei decât dacă ulterior intervine o succesiune (în cazul decesului proprietarului).
Ce bunuri se împart la divorț
De cealaltă parte, există categoria de bunuri comune, asupra cărora ambii parteneri au drepturi egale. Potrivit articolului 339 din Codul Civil, în lipsa unei convenții matrimoniale care să prevadă alt regim (separația de bunuri, de exemplu), regimul legal al căsătoriei este cel al comunității legale.
Aici intră toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin muncă, inclusiv:
- salariile și veniturile obținute de oricare dintre soți;
- bunurile mobile și imobile cumpărate din acești bani;
- economiile realizate de familie;
- investițiile, titlurile de valoare și alte active achiziționate în perioada mariajului.
Aceste bunuri comune se împart în mod egal la divorț, indiferent de cine a contribuit mai mult la achiziția lor. Codul Civil consideră că fiecare soț a contribuit în egală măsură, chiar dacă unul a avut venituri mai mari, iar celălalt s-a ocupat de gospodărie sau de creșterea copiilor.
Diferența esențială pe care trebuie să o rețină oricine este aceasta: moștenirea rămâne bun propriu, în timp ce bunurile dobândite prin muncă în timpul căsătoriei sunt comune. Astfel, dacă unul dintre soți moștenește o casă, aceasta nu se împarte la divorț. În schimb, dacă soții cumpără împreună un apartament din veniturile acumulate, acel bun intră la partaj și se împarte în mod egal.
Așadar, legea protejează atât patrimoniul personal dobândit prin moștenire, cât și drepturile egale ale partenerilor asupra bunurilor create prin efort comun. Pentru multe familii, înțelegerea acestor distincții este esențială pentru a evita conflicte sau așteptări nerealiste.