Blocul supraviețuitorilor de la cutremurul din 1977: Nicolae Ceaușescu a inspectat personal clădirea din zona Bucur Obor, pe care a mobilat-o pentru familiile rămase fără adăpost

Cutremurul din 4 martie 1977 a fost unul dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria României, provocând pierderi umane și materiale uriașe. În București, 32 de blocuri s-au prăbușit, iar aproximativ 1.400 de oameni și-au pierdut viața. În fața acestei tragedii, autoritățile comuniste au fost nevoite să găsească soluții rapide pentru a adăposti familiile rămase fără locuințe. Una dintre aceste soluții a fost ridicarea unui bloc nou pe strada Ziduri Moși, în sectorul 2 al Capitalei, în spatele magazinului Bucur Obor.

Un bloc ridicat în regim de urgență pentru sinistrații cutremurului din martie 1977

La nici o săptămână de la cutremur, zeci de familii afectate de dezastru au fost mutate în acest bloc cu 44 de apartamente. Blocul a fost considerat „unul dintre primele blocuri mobilate în mod gratuit şi repartizate sinistraţilor”, conform relatărilor din presa vremii.

Finalizarea sa a fost posibilă datorită eforturilor constructorilor, ale muncitorilor din fabricile învecinate, dar mai ales ale unui număr mare de femei care au participat voluntar la mobilizarea generală pentru finalizarea apartamentelor.

Conform ziarului „Scînteia”, blocul ar fi trebuit să fie gata în două săptămâni, însă datorită unei mobilizări exemplare a fost finalizat în doar câteva zile.

Vineri, 11 martie 1977, primele familii s-au mutat în noua lor casă, primind locuințe complet mobilate, echipate inclusiv cu televizoare și aparate de radio, așa cum fusese decis de conducerea Partidului Comunist Român.

Vezi și: Cifrele Infernului: 56 de secunde de teroare, 35.000 de clădiri ruinate, 1.500 de morți, 11.300 de răniți. Ceasurile s-au oprit la 21:22 la cutremurul din 4 martie 1977

Nicolae și Elena Ceaușescu, în inspecție la noul bloc

În ziua în care primele familii au început să se mute, Nicolae și Elena Ceaușescu au inspectat personal clădirea, dorind să se asigure că totul este conform promisiunilor făcute.

Oficialii regimului au folosit acest moment pentru a sublinia eficiența și rapiditatea cu care statul a acționat în fața catastrofei.

Pe 8 martie 1977, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. adoptase o hotărâre prin care se garanta că toți cetățenii care locuiseră în blocurile prăbușite vor primi locuințe noi, complet mobilate, fără nicio cheltuială din partea acestora.

Măsura viza și persoanele spitalizate în urma seismului, acestea urmând să fie mutate în apartamentele noi imediat ce erau externate.

”Cetăţenii care au locuit în blocurile prăbuşite vor primi imediat locuinţe în blocurile noi. Persoanele spitalizate vor putea, de asemenea, la părăsirea unităţilor sanitare, să se mute în noile locuinţe puse la dispoziţie de stat.

Toţi cetăţenii ale căror locuinţe au fost nimicite şi cărora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de către stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio şi televizoare”.

La nici o săptămână de la seism, în blocul nou din strada Ziduri Moşi au început să apară primii locatari:

”Era un bloc cu 44 de apartamente ce trebuie să fie gata peste două săptămâni, dar care, prin eforturile din ultimele zile şi din ultimele nopţi ale constructorilor, ale unui mare număr de oameni ai muncii din întreprinderile învecinate, îndeosebi femei, a fost gata, până la ultimele detalii, în zorii zilei de vineri (n.r. – vineri, 11 martie 1977)”, era menționat în publicația Scînteia.

Soții salvați de actorul Florin Piersic

Unul dintre cazurile fericite ale persoanelor care au scăpat cu viață după cutremurul din 77 este, cu siguranță, cel al Elenei Cloșan.

Într-un interviu acordat celor de la Historia, acum câțiva ani, femeia a mărturisit că, la ora fatidică 21:22 se afla la Sala Palatului, alături de soțul ei, bucurându-se de o piesă de teatru.

„Ne cunoscusem cu un an în urmă, în avion: eu veneam dintr-o delegaţie în Spania, iar Florin Piersic se întorcea în ţară, de la filmări. A ţinut neapărat să mă invite pe mine şi pe soţul meu la premieră. Pe 1 martie ne-a adus şi biletele.

Pe 4 martie, însă, soţul meu era în delegaţie la Timişoara şi nu ştiam dacă se va întoarce până seara. A venit pe la 7 şi, cu mâna pe clanţă, mi-a zis: ”Păi, hai! Nu eşti gata?” Eu eram acasă cu croitoreasa şi-mi făceam toalete.

Şi dacă nu plecam la Sala Palatului îmi făceam toalete pentru toată viaţa. Blocul din Alexandru Sahia numărul 1 a fost ras de pe faţa pământului. Şi din o sută şi mai bine de locatari, n-au supravieţuit decât 5 persoane, noi am fost singura familie din bloc care a scăpat”.

În Sala Palatului, noi am crezut prima dată că zgomotul vine din ecran, că aşa e filmul… Când s-a oprit, am ieşit în stradă: fum, praf, se trăgeau deja gloanţe serioase în ţiganii care intraseră în magazinele cu blănuri.

Ajunşi în apropierea blocului, am văzut farmacia veterinară pe care-o vedeam din apartamenul nostru, de la etajul 4. Şi în bordura de vizavi, o pungă de-a mea cu trei perechi de ciorapi, pe care o aveam în şifonier”, povestea supraviețuitoarea cutremurului.

Vezi și: L-au crezut mort timp de 251 de ore, l-au scos viu după 11 zile de sub ruinele blocului Continental. Sorin Crainic, supraviețuitorul cutremurului din 4 martie 1977

Condiții peste standardul obișnuit al epocii

În contextul anilor ’70, în care locuințele de stat erau, în general, slab dotate, faptul că sinistrații din blocul Ziduri Moși primeau apartamente cu mobilier complet, televizoare și aparate de radio era un aspect excepțional.

Aceste dotări au fost prezentate de propaganda oficială ca fiind un exemplu al grijii regimului comunist față de popor.

„Scînteia” relata că locuințele au fost dotate „cu toate cele necesare unei vieți decente: mobilier modern, aragaze, televizoare, frigidere, perdele și covoare”, ceea ce a reprezentat un sprijin important pentru familiile care își pierduseră nu doar casele, ci și toate bunurile în urma cutremurului.

Blocul de pe strada Ziduri Moși a devenit, astfel, un simbol al răspunsului rapid al statului comunist în fața unei crize majore.

În realitate, însă, foarte mulți sinistrați nu au beneficiat de aceleași condiții și au fost nevoiți să se descurce cum au putut, fie locuind temporar la rude, fie în adăposturi improvizate. Totuși, în mod oficial, blocul din Bucur Obor a rămas un exemplu de mobilizare și eficiență administrativă.

Astăzi, blocul supraviețuitorilor de la cutremurul din 1977 este încă în picioare, fiind o mărturie tăcută a acelei tragedii și a modului în care regimul comunist a încercat să gestioneze dezastrul. Pentru cei care au trăit acele momente dramatice, clădirea rămâne un simbol al unei pagini dureroase din istoria recentă a României.

Vezi și: O voce pentru eternitate și o moarte care nu poate fi întoarsă. Soarta tragică a celei ce a fost numită Édith Piaf de România: pe Doina Badea au recunoscut-o după verighetă, în 1977