Blocul din București devenit cel mai popular refren din anii `90. ”Ușa e veche, broasca-i nouă”, detaliile unei clădiri simbol

În mijlocul Bucureștiului, la Piața Romană nr. 9, se află un bloc despre care cei mai mulți trecători nu știu nimic, dar pe care milioane de români îl recunosc dintr-un vers celebru: „Ușa e veche, broasca-i nouă, Piața Romană, numărul 9”. Această clădire, devenită faimoasă datorită cântecului lui Nicu Alifantis, nu este doar o simplă adresă, ci un simbol urban, cultural și muzical care a traversat decenii și a intrat în memoria afectivă a celor care iubesc muzica folk și Bucureștiul.

Un bloc cu coloane și cu povești vechi

Blocul cu coloane de la Piața Romană a fost construit între anii 1959 și 1961, într-o perioadă în care Bucureștiul trecea prin transformări urbanistice majore, specifice regimului socialist. Proiectat de arhitecta Sofia Ungureanu din cadrul Institutului Proiect București, imobilul a fost gândit ca un bloc modernist, menit să completeze seria clădirilor emblematice de pe bulevardul Magheru. În imediata sa vecinătate se află alte clădiri istorice, precum Blocul Leonida și fosta cofetărie Casata, ambele cu povești fascinante, dar și cu un trecut marcat de cutremure devastatoare, cum a fost cel din 1977.

Dincolo de arhitectura sa impunătoare și de aspectul de coloană vertebrală a intersecției dintre marile bulevarde ale Capitalei, blocul de la nr. 9 a fost dintotdeauna un reper. Astăzi, însă, clădirea este încadrată la categoria I de risc seismic, ceea ce înseamnă că, în cazul unui cutremur puternic, prezintă un pericol major. Cu toate acestea, blocul rămâne un martor tăcut al istoriei recente a orașului, purtând în zidurile sale amintirile celor care au locuit acolo.

Cum arăta Piața Romană nr.9 în anii `60, fără reclame / foto: Caleidoscop, pagina de facebook

Nicu Alifantis și cântecul care a transformat o adresă în legendă

Pentru Nicu Alifantis, Piața Romană nr. 9 a fost mai mult decât o simplă locuință. A fost prima sa casă în București, un loc care i-a oferit nu doar un acoperiș deasupra capului, ci și inspirație, iubire și un spațiu de creație. În garsoniera de la etajul 8, artistul a compus cântece, a scris versuri, a înregistrat albume și a trăit unele dintre cele mai importante momente din viața sa personală și profesională.

Alifantis își amintește cu emoție cum a reușit să obțină locuința printr-o „diplomație culturală” – datorită sprijinului lui Dinu Săraru și Adrian Păunescu, a fost angajat la Teatrul Mic, ceea ce i-a permis să primească buletin de București și, implicit, o locuință. În acea perioadă, era aproape imposibil să obții acte în Capitală fără sprijinul cuiva influent, iar Alifantis a reușit să depășească aceste obstacole și să își construiască aici un adevărat sanctuar artistic.

Refrenul piesei „Piața Romană nr. 9” a devenit rapid unul dintre cele mai fredonate versuri ale anilor ’90:

„E destul de mică camera mea,

Dar încap toți prietenii mei în ea.

Stau în picioare, se așează pe jos,

Ei sunt cuminți și vorbesc frumos.

Așa că vino sus, dacă plouă,

Piața Romană, numărul 9.”

Pentru generații întregi, aceste versuri au devenit sinonime cu prietenia, boemia, muzica de apartament și atmosfera caldă a Bucureștiului poetic.

Amintiri, regrete și un loc care nu se uită

În interviuri recente, Nicu Alifantis a povestit despre cât de mult a însemnat pentru el această garsonieră, pe care a vândut-o în 1997, o decizie pe care acum o regretă. Locul nu era doar „casa lui din București”, ci locul unde s-a născut prima sa fiică, Maria, unde a întâlnit-o pe soția sa, Anca, unde s-au născut spectacole de teatru și unde a înregistrat discuri.

În mod amuzant, cumpărătorul apartamentului – un om foarte bogat – i-a oferit cu 1.000 de dolari mai mult decât suma cerută, doar pentru că „îl știa, era acela care cântă”. Această poveste surprinde perfect farmecul discret al vieții de artist: uneori ești cunoscut nu pentru bogății sau faime globale, ci pentru emoția pe care o aduci în viețile oamenilor prin artă.

Blocul cu istorie, azi în pericol

În prezent, blocul-simbol de la Piața Romană nr. 9 rămâne un reper pentru bucureșteni, dar și un semnal de alarmă. Fiind încadrat la risc seismic I, este unul dintre acele imobile care necesită urgent consolidări și intervenții serioase, mai ales într-un oraș atât de vulnerabil la cutremure precum Bucureștiul. Cu toate acestea, faima adusă de cântecul lui Alifantis îl menține prezent în memoria afectivă a Capitalei.

Piața Romană rămâne un loc al poeziei urbane, un spațiu în care istoria, arhitectura, muzica și viața cotidiană se împletesc. Nicu Alifantis a transformat acest loc într-o poveste pe note muzicale, dându-i o aură aparte, greu de replicat în alte colțuri ale orașului.

Concluzie: povestea continuă

Blocul de la Piața Romană nr. 9 nu e doar un bloc cu coloane, nu e doar o clădire cu risc seismic, nu e doar o adresă din centrul Capitalei. Este un simbol. Este dovada vie că muzica poate transforma un loc banal într-un reper de suflet. Este un punct de întâlnire între memorie, artă și identitate urbană.

Chiar dacă Alifantis nu mai locuiește acolo, cântecul său continuă să păstreze vie amintirea acelor ani. Iar pentru oricine trece prin Piața Romană, poate e un bun moment să-și amintească: „Așa că vino sus, dacă plouă, Piața Romană, numărul 9.”, conform B365.ro.