Blestemul lui Toumaï – O poveste despre craniu vechi, un femur ciudat și o dispută aprinsă despre originile umanității

Descoperirea rămășițelor lui Sahelanthropus tchadensis a declanșat o controversă științifică majoră, cu implicații profunde pentru înțelegerea începuturilor speciei umane.

În anul 2001, o echipă franco-ciadiană condusă de paleontologul francez Michel Brunet a descoperit în deșertul Djurab, în nordul Ciadului, un craniu fosilizat aproape complet, datat la aproximativ 7 milioane de ani.

Acesta a fost botezat Toumaï, care înseamnă „speranță de viață” în limba locală gorane, și a fost atribuit unei specii necunoscute până atunci: Sahelanthropus tchadensis.

Considerat de unii cercetători ca fiind cel mai vechi reprezentant cunoscut al liniei homininelor, grupul care include oamenii moderni și rudele noastre dispărute, Toumaï a stârnit entuziasm, dar și scepticism.

Craniul prezintă o combinație de trăsături primitive, cum ar fi un creier de dimensiuni reduse (comparabil cu cel al unui cimpanzeu), și caracteristici care sugerau mers biped, precum poziția foramenului magnum, orificiul prin care trece măduva spinării către creier.

Acest detaliu anatomic i-a determinat pe Brunet și colegii săi să afirme că Sahelanthropus ar fi fost un biped, deci un posibil strămoș direct al omului, scrie The Guardian.

Un femur bizar, dar și lupta științifică fără precedent

Controversa s-a amplificat în jurul unui os al coapsei, un femur fosilizat, descoperit în același sit cu craniul, dar care nu a fost inclus inițial în studiile publicate.

Mulți paleontologi consideră femurul piesa-cheie care ar putea confirma sau infirma faptul că Toumaï mergea biped. În mod surprinzător, însă, osul a rămas nepublicat timp de aproape două decenii, ceea ce a ridicat suspiciuni privind selectivitatea interpretărilor și transparența procesului științific.

În 2020, o echipă condusă de cercetătorul Franck Guy a publicat în sfârșit o analiză detaliată a femurului. Concluzia lor: osul nu arată trăsături tipice pentru bipedie.

Astfel, potrivit acestor rezultate, Sahelanthropus tchadensis ar fi fost mai degrabă un primat arboricol decât un umblător pe două picioare.

Această interpretare contrazice direct ipoteza lui Michel Brunet și ar putea reclasifica Toumaï ca un colateral evolutiv, nu un strămoș uman direct.

Disputa a devenit una dintre cele mai dure în paleoantropologie. Divergențele nu sunt doar științifice, ci și personale.

Cercetători importanți din Franța și Ciad s-au poziționat de-a lungul unor linii de fractură legate de autoritate, merit și chiar postcolonialism științific.

În centrul polemicii se află întrebări esențiale: Cine are dreptul să interpreteze descoperirile? Ce se întâmplă când datele sunt reținute? Și cât de robustă este o teorie fără dovezi complete?

Ce implicații există pentru arborele evolutiv uman

Miza acestei dispute nu este doar academică. Dacă Sahelanthropus tchadensis nu este un biped, atunci ipoteza că linia umană a apărut în Africa Centrală cu 7 milioane de ani în urmă este pusă sub semnul întrebării.

În acest caz, specii ulterioare, cum ar fi Orrorin tugenensis sau Ardipithecus ramidus, descoperite în Africa de Est și datate mai recent, ar putea recăpăta statutul de cei mai vechi hominini bipedali cunoscuți.

„Blestemul lui Toumaï” demonstrează nu doar complexitatea cercetării paleoantropologice, ci și tensiunile dintre descoperire, interpretare și ambițiile personale.

În lipsa unui consens privind postura și locomotia acestei specii, Sahelanthropus tchadensis rămâne o enigmă fascinantă și un memento al fragilității concluziilor în știința originilor umane.