Biserica Anglicană din București, locul de suflet al Reginei Maria a României. Credincioșii sunt împărtășiți, și astăzi, cu potirul dăruit de soția Regelui Ferdinand 

Într-un colț liniștit al Bucureștiului, lângă Grădina Icoanei, se înalță o clădire sobră, din cărămidă roșie, cu un aer de distincție britanică: Biserica Anglicană „The Church of the Resurrection”. Acest monument istoric, singurul lăcaș de cult anglican din capitala României, poartă cu sine o poveste profund legată de spiritualitatea și identitatea uneia dintre cele mai iubite figuri regale din istoria românească – Regina Maria.

Un colț de Anglie în inima Bucureștiului

Regina Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost crescută în religia protestantă și în spiritul valorilor britanice, fiind nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

După căsătoria sa cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, viitorul rege al României, Maria s-a convertit la ortodoxie, dar legătura ei spirituală cu credința copilăriei nu s-a stins niciodată.

Atrasă de rigoarea și sobrietatea anglicanismului, Regina Maria a simțit nevoia să recreeze în România o părticică din Anglia sa natală. Așa s-a născut, din iubire, nostalgie și credință, Biserica Anglicană din București – o oază de liniște și reculegere, dar și un simbol al punții dintre două lumi.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Regina Maria și lăcașul credinței sale

Povestea bisericii începe în anul 1900, când Sir John Kennedy, ambasadorul Marii Britanii în România, reușește să obțină, cu titlu gratuit, un teren în apropierea Grădinii Icoanei. Zona, deja cunoscută pentru calmul și rafinamentul său, devine astfel locul ideal pentru un edificiu de cult anglican.

Planurile arhitecturale au fost încredințate lui Victor Ștefănescu, care a ales un stil neogotic victorian, specific bisericilor britanice de la începutul secolului XX.

Construcția propriu-zisă începe cu sprijinul activ al principesei Maria, care, deși era deja convertită la ortodoxie, își păstrase o afecțiune profundă pentru formele de exprimare ale anglicanismului.

Campania de strângere de fonduri inițiată de Maria reflectă implicarea sa directă și dorința sinceră de a oferi comunității britanice din București un loc de rugăciune și comuniune.

Finalizată în 1914, biserica a trebuit să aștepte încheierea Primului Război Mondial pentru a-și deschide porțile credincioșilor.

În 1920, aici s-a oficiat prima liturghie, moment solemn în care s-a folosit un potir dăruit de însăși Regina Maria. Acest potir, încă folosit în cadrul slujbelor de împărtășanie, este o mărturie vie a prezenței reginei în istoria spirituală a lăcașului.

Vezi și: Biserica Kretzulescu, 300 de ani de istorie. Unul dintre cele mai frumoase monumente din București, ridicat de Safta Brâncoveanu, restaurat și salvat de la demolare

O biserică pentru o comunitate restrânsă

La începutul secolului XX, comunitatea britanică din București era una extrem de mică, alcătuită mai ales din guvernante englezoaice angajate de familii înstărite, câțiva evrei convertiți de misionari anglicani și diplomați ai Coroanei Britanice. Neavând un loc dedicat pentru serviciile religioase, se adunau în camere improvizate pentru rugăciune.

Pentru acești oameni, noua biserică nu a reprezentat doar un spațiu de cult, ci și un reper identitar, un loc în care limba, tradiția și valorile britanice puteau fi păstrate și trăite. Iar pentru Maria, devenită între timp regină, biserica însemna un sanctuar personal, unde medita, se reculegea și se simțea aproape de rădăcinile sale.

În timp, biserica anglicană a devenit un simbol al respectului reciproc între culturi, dar și o expresie a deschiderii spirituale care a caracterizat întreaga viață a Reginei Maria.

Biserica Anglicană – între război, persecuții și credință

Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și cu alinierea României la forțele Axei, soarta Bisericii Anglicane a fost pusă sub semnul întrebării. În 1940, în contextul conflictului deschis dintre Marea Britanie și Germania nazistă, autoritățile române decid închiderea bisericii.

Dar locul nu a fost lăsat pradă uitării. O femeie simplă, o altă „Marie” – îngrijitoarea clădirii – a devenit păzitoarea tăcută a monumentului. Timp de patru ani, fără plată sau recunoaștere oficială, ea a continuat să vină zilnic, să curețe, să protejeze mobilierul și obiectele sacre, păstrând biserica într-o stare impecabilă.

Devotamentul ei avea să fie recunoscut mult mai târziu: în anii ’80, această Marie anonimă a fost decorată cu Crucea Sfântului Augustin de către însuși Arhiepiscopul de Canterbury – cea mai înaltă distincție acordată de Biserica Anglicană.

În 1944, lăcașul a fost redeschis, grație și intervenției diplomatice britanice și perseverenței comunității locale.

Vezi și: ”Tempus fugit”. Biserica Italiană din București, clădirea care dă ora exactă cu un ceas fără limbi, decorat cu simboluri și cifre romane

Un simbol de continuitate spirituală și memorie

Astăzi, Biserica Anglicană din București se află sub jurisdicția Diocezei Europei și a Arhidiaconului pentru Europa Centrală, cu sediul la Viena. Terenul pe care este construită aparține în continuare Marii Britanii, dar lăcașul este deschis tuturor celor care caută liniște, spiritualitate și istorie.

Interiorul sobru, dar elegant, cu vitralii discrete și mobilier de lemn sculptat, păstrează intactă atmosfera începutului de secol XX. Slujbele se țin în limba engleză, iar comunitatea rămâne una restrânsă, dar vie.

În cadrul fiecărei liturghii, potirul oferit de Regina Maria este folosit în continuare – o legătură vie cu trecutul, dar și un simbol al continuității. Acest obiect liturgic nu este doar un instrument al cultului, ci și o relicvă încărcată de semnificație, o punte între timpuri și generații.

Regina care a unit „lumi”

Regina Maria a fost mai mult decât o figură regală. A fost o femeie cu o identitate complexă, cosmopolită, care a reușit să îmbine în sine valori estice și vestice, ortodoxia românească și anglicanismul britanic, datoria regală și trăirile personale.

Prin sprijinul oferit Bisericii Anglicane, Maria nu a făcut doar un gest de recunoștință față de credința copilăriei, ci a creat un spațiu de comuniune între culturi, un simbol viu al toleranței și respectului.

Biserica Anglicană din București rămâne astăzi un loc de reculegere, de memorie și de întâlnire. Este o mărturie nu doar a trecutului britanic în România, ci și a unei regine care a știut să construiască punți între lumi, între confesiuni și între inimi.

Într-o lume în continuă schimbare, această biserică tăcută, de pe strada Xenopol, își păstrează vocația de a fi un lăcaș al păcii, al istoriei și al credinței vii – o comoară spirituală care continuă să inspire și să emoționeze.

În definitiv, Regina Maria nu a fost doar protectoarea unui lăcaș de cult. A fost arhitecta unei punți simbolice între România și Anglia, între credința asumată și credința moștenită. Iar biserica de lângă Grădina Icoanei este, în mod profund, biserica ei.

Vezi și: Singurul templu elen din România se află chiar în inima Capitalei. Biserica Greacă, unul dintre cele mai frumoase monumente ale Bucureștiului